Acum ori niciodata

Capitolul 6

      Azra pov.

Se pare că eu și Sky v-a trebui să lucrăm împreună timp de o săptămână. Judecând după fața ei nu e prea încântată. Probabil crede că o voi lasă balta, în mod normal aș fi făcut asta dar nu știu când o să pot să stau cu ea singuri. 

O văd cum iese din clasă alături de prietenele ei.

- Frate, fix cu tocilarele să fim în echipe. - Cât noroc? mă întorc și îl văd pe Dylan rânjind ca un idiot.

- Ei bine, vezi că tocilarele aste nu vor face proiectul ăla singure. spune James dându-și ochii peste cap.

- Degeaba îi dai peste cap, nu o să găsești nimic acolo. îl înțeapa Dylan.

- Ai grijă să nu cazi. îl lovește peste cap, apoi încep să râd. Se comportă ca niște copii mici.

Telefonul îmi vibrează, îl scot din buzunar și dau de un mesaj de la mama.

''Noi vom pleca pentru câteva zile din țara, dacă ai nevoie de ceva sună-mă!''

Normal că pleacă. Ei au fost mai mult plecați decât acasă. În generală făceam tot felul de prostii ca ai mei să își amintească de existența mea, și degeaba. Aș putea spune ca personalul a avut mai multă grijă de mine decât proprii părinți. 

- Azra, ești bine? iar priveam în gol? Cred că da din moment ce James îmi dă una în umăr.

- De ce nu aș fi? știu că nu mă crede dar merită încercat.

Ne oprim în același timp atunci când le vedem pe fete în fața unor foști elevi care se pare că nu vor să le lase. Le fac semn băieților și plecăm în direcția lor.

- Aici erați. spun zâmbăreț.

- V-am căutat peste tot. spune Dylan din spatele meu.

- Avem vreo problemă? se încruntă James.

Fetele se uitau confuze, probabil nu își dau seama ce facem. Îi fac semn lui Sky să ne facă jocul și se pare că înțelege.

- Înafară că ne-ați întrerupt discuția cu domnișoarele, niciuna. ne răspunde sarcastic unul dintre acestia care nu și-a luat ochii de pe Sky.

Maxilarul îmi este încleștat, și pumni strânși mai să îi fac cunoștință cu fața idiotului din fața mea. De ce reacționez așa?

Îi privesc peste umăr pe James și Dylan care stau la fel de încordați ca și mine. Fetele tremură, dar nu înțeleg de ce. Să fie furie sau frica? O trag pe Sky în brațele mele la fel făcând și prietenii mei cu Savannah și Kayla. Spre surprinderea noastră nu se retrag și nu încearcă să ne lovească.

- Noi trebuie să plecăm. scuip cu ură în glas.

- Sperăm să nu ne mai întâlnim. zâmbește fals Dylan și pornim spre mașinile noastre.

Le facem semn fetelor să urce, spre marea noastră mirare nu ne contrazic. O văd pe Sky cum privește pierdută pe geam. Nu am curajul de a începe o discuție cu ea, dacă spun vreo prostie și o dau în bară nu am idee cum aș putea remedia situația.

- Mulțumesc! aud glasul micuței de lângă mine. Sunt plăcut surprins că nu mi-a reproșat ceva de genul : '' de ce dracu te-ai băgat'' sau ''mă descurcam și singură''. 

- Oricând. îi zâmbesc și mă întreb ce e în mintea ei acum.

Opresc cu părere de rău în fața casei ei și o privesc cum își desface centura și coboară.

- Ce zici ca mâine să vi la mine? mă privește comfuză. - Pentru proiect. o lămuresc.

- Mă bucur că nu voi fi nevoită  să îl fac singură. îmi aruncă un zâmbet și se îndepărtează pe aleea din fața casei.

   --------------

 Nu m-am putut concentra la nicio oră. Pot spune că azi am trecut ca gâsca prin apă. Ultimele 10 minute se scurg mai greu decât orele de până acum. Am vorbit cu Sky să mergem direct la mine după ore pentru proiect. Sunt singur acasă deci nu ne v-a deranja nimeni.

 Clopoțelul ne anunță că am terminat orele, sau cum îmi place mie să îi spun, am scăpat de închisoarea numită școală. Am un întreg weekend de lenevit.

 O aștept pe Sky în parcarea școlii, bătând din picior nerăbdător. O văd cum se aproprie cu un zâmbet larg pe față.

- Bună! pe moment nu am înțeles nimic, ba din contră nici nu am auzit-o. Eram mai concentrat la ea decât la ce spune.

- Hey! spun eu într-un final. Îi deschid ușa de la mașină și pornim în goană spre casă.

 Coborâm din mașină și o privesc pe micuța de lângă mine cum se uita fascinată spre casă. Mereu am considerat că e mare, dar nu prea i-am dat importanță.

 Deschid ușa și o iau de mână până în camera mea. Ne așezăm la birou și începem să căutăm idee pentru proiect.

 - Am putea să facem una din ele. îmi spune întinzându-mi o foaie pe care sunt scrise niște idei geniale, din punctul meu de vedere, nu cred că m-aș fi gândit nici măcar la una din ele.

 - Sau am putea să le contopim pe toate. spun destul de relaxat după șocul de mai devreme.

 Zâmbește și îmi i-a laptopul de sub nas cu o singură mișcare, apoi râde scurt. Tastează ceva dar nu vrea să mă lase să văd ce e.

 - Cred că ar putea fi un început bun. citesc ce tocmai a scris ea acolo și adaug încă ceva, nu îmi atrage atenția posibil fiind de acord cu mine.

 După 2 ore de muncă, mai mult din partea ei dar astea sunt detalii. Ne lăsăm pe spate pe pat la o distanță considerabilă unul de altul.

 - Cred că ar trebui să plec. vraja e rupta de vocea ei. Mă întristez, dar apoi îmi vine o idee genială.

 - Ce-ar fi să vedem un film și după să te duc acasă? - Nu te răpesc să știi. spun râzând ultima parte.

 O privesc parcă cântărindu-și șansele. Apoi își ia telefonul în mână și apelează pe cineva, probabil pe părinții ei.

 - Hey mamă, voi venii puțin mai târziu. spune Sky, apoi zâmbește și fără să vreu zâmbesc și eu. - Ok, ne vedem acasă.

 Nu știu de ce reacționez așa, dar îmi place compania ei. Pur și simplu aș prefera să o păstrez dacă aș putea. Chicotesc la gândul de mai devreme.

 - La ce film ne uităm? mă întreabă aceasta.

 - Păi dramă nu vreau eu, acțiune nu cred că vrei tu, așa ca răman horror sau comedie. - Tu alegi.

 - Nu am mai văzut un film de comedie de ceva vreme așa ca aleg horror. spune și un chicot îi scapă făcându-mă să zâmbesc ca un idiot. 

 Am ales să ne uităm la The Grudge, find singurul film pe care nu l-am văzut nici eu și nici Sky. Aduc o pungă de floricele, una de cipsuri și doua doze de cola și ne facem comozi în pat. După 20 de minute am intrat cu totul în film. O mai văd tresărind din când în când dar nu zice nimic.

În sfârșit capitol nou. Am zis că nu îl mai termin odata. Am avut mai multe idei dar asta le-a întrecut pe celelalte.