Capitolul 13

14 2 0
                                    

Sky pov.

În sfârșit weekend! Abia așteptam să lenevesc. 

Mă ridic cu părere de rău din pat și merg să îmi fac rutina. După un duș scurt mi-am ales niște haine lejere. Sunt singură acasă așa că e cazul să mai repet puțin, îmi iau chitara și încep să o acordez. Mă blochez de fiecare dată la aceeași notă și tot nu știu ce e greșit în interpretare. 

După 10 minute telefonul începe să vibreze. Mă ridic luându-l de pe birou, am rămas puțin blocată când am văzut cele 20 de mesaje de la fete. Nu apuc să deschid nici măcar unul pentru ca soneria se aude de jos. 

- Unde îți ți telefonul ăla? întreabă Vanna. - Am fost îngrijorate. ambele se apropie și mă îmbrațișează.

- Repetam și nu am auzit telefonul. mă scuz și ridic simplu din umeri.

- Repeți? - La ce? curiozitatea este evidentă în glasul Kaylei.

- La chitară. spun încet fiind convinsă că m-au auzit deoarece Vanna a făcut ochii mari, iar Kayla mă privește oarecum surprinsă.

- Cânți la chitară? surpriza din glasul Vannei se transformase în curiozitate. - De când? 

- De la 8 ani, am învățat să mă eliberez prin muzică, dar nu îmi expun niciodată compunerile. - Sunt doar pentru mine.

- Ne poți cânta și nouă una? o față de copil mic se zărește pe fața acesteia și habar n-am cum să o refuz, până la urmă nu mor dacă voi cânta o melodie.

- Bine! spun resemnată și urcăm în camera mea.

Îmi iau chitara și încep să cânt una din compunerile mele, în față mi se derulează amintiri. Lucruri întunecate pe care nu le-am spus nimănui, nimeni nu m-ar mai privi cu ochi buni după ce vor afla. Îmi simt obrajii umezi, piesa aceasta a fost scrisă după vechile amintiri pe care nimeni nu le-ar crede adevărate, dar de fapt chiar sunt.

După terminarea cântecului îmi las chitara lângă pat întorcându-mi atenția spre prietenele mele care au stat în liniște de când am început să cânt.

- Tu ai scris asta? am aprobat din cap Vanna fiind total debusolată iar Kayla vine și mă îmbrățișează.

- E superbă! exclamă aceasta, nu sunt obișnuită cu asta. Înainte îi cântam doar mamei și bunicii mele, nu mă puteam deschide în fața nimănui. Dar acum totul s-a schimbat, știu că pot avea încredere în Vanna și Kayla.

- De ce nu le arăți și celorlalți talentul tău? mă întreabă Vanna privindu-mă cu scepticism. - În fiecare an se organizează un concurs de talente în liceu, poți participa. îmi spune aceasta entuziasmată. 

Întrebarea Vannei m-a lăsat cu cuvintele suspendate în aer. Dacă ar știi nu ar mai întreba, dar merită să încerc. Ce am de pierdut?

                       --------------------

Și uite cum sunt în fața listei de participanți la concursul de talente. Kayla și Vanna au venit cu mine pentru a se asigura că nu dau înapoi, se privesc reciproc apoi privirea lor cade pe mine. Iau pixul și îmi scriu numele, îmi dau ochii peste cap când văd zâmbetul triumfător al Vannei. 

O luăm la pas spre sala de clasă, avem muzică cu domnul Hogaș. Intrăm în clasă alături de alte 4 persoane care își ocupă locurile din spatele clasei ca de obicei.

După ore merg în sala rezervată special pentru repetiții și încerc să îmi pun gândurile în ordine înainte de a începe. Îmi iau chitara și așez foile pe care sunt scrise versurile. Dacă cineva mi-ar fi spus că o să ajung să cânt una dintre piesele mele i-aș fi râs în față spunâdu-i că este imposibil. Dar se pare că imposibilul este posibil.

          ------------------   

Nobody knows what happened  

My soul cries only for me

People don't care anyway

All I can do is stay alive

The truth is, everything I do now

It's for you at the end of the road

But you left too early

And you left me full of signs

I know, everything you did is over

Even you left

My life has crumbled

I walk on the road with the rain in front of me

What I loved left me

What I loved went like the wind

I wet the earth with tears

It's hard to walk the path of life with a deserted heart

It's hard to suffer in silence and no one knows

The world is sad, hiding behind the beech

But the parting is sadder

The one you loved

x2

            ---------------- 

Sunt scoasă din transa melodiei din cauza bătăilor repetete din ușa. În secunda doi intra fix persoana pe care încerc să o evit de câteva zile. Azra era îmbrăcat cu un tricou gri, blugi negri și geaca de piele neagră lăsând să i se vadă formele brațelor.

Îi evit privirea cât de mult pot, dar se apropie periculos de mult eu neavând unde să mă duc.

- Ce faci aici? îl întreb pe un ton dur, acesta se încruntă subit apoi își prezintă nelipsitul zâmbet pe care aș vrea să il șterg cu orice preț.

- Te căutam, mi-a spus Kayla că ești aici. normal că ți-a zis, îmi dau ochii peste cap spunând niște cuvinte nu prea frumoase la adresa celor doi. Cu Kayla avem să vorbesc mai târziu, eventual după ce scăpam de el.

- Și de ce mă rog? - Nu cred că avem ceva de vorbit. spun sigură pe mine, dar nici eu nu m-aș crede.

- Avem multe de vorbit, iar în primul rând este faptul că mă eviți și nu știu de ce. 

- Nu prea cred asta, am avut treabă din câte vezi așa că poți pleca. îi fac semn cu mâna spre ușă dar acesta nici nu se clintește. Îmi dau ochii peste cap și încep să îmi strâng lucrurile, când să ies pe ușa îmi prinde încheietura mâinii stângi și mă rotește până ajunem față în față. Timp de câteva secunde uit să respir, acum chiar că va fi greu să mai scap de el.

Se uită în ochi mei parcă încercând să descopere lumea mea ascunsă. Îmi îndepărtează o șuviță rebelă de pe față, apoi se apleacă până buzele ni se unesc contopindu-se. Mă las moale în brațele lui, acesta prinzându-mă de talie. Mă mușcă jucăuș de buza de jos până ce un geamăt îmi scapă printre buze. Profită de ocazie pentru a adânci sărutul acum examinând fiecare părticică, mă las complet dominată de el. Geme mulțumit apoi revine la aventura din care pare să nu se mai sature.

Ne despărțim cu greu unul de celălalt încă privindu-ne intens. Mă sărută scurt pe obraz apoi zâmbește. Se apropie pentru runda a doua dar se pare că telefonul lui are alte planuri, acesta îl scoate din pantaloni dându-și ochii peste cap. 

- Vorbim mai târziu prințesă. - Și stai liniștită, voi veni să te iau când termini. îmi șoptește cu capul în dreptul urechii. Acesta iese din sală iar eu încerc să revin cu picioarele pe pământ. Îmi iau lucrurile de jos și ies înainte de a face alte lucruri tâmpite.

Acum ori niciodataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum