Soulmates

Sfaturi

Nu știam exact unde trebuie să ajung. În biroul meu sau în biroul lui? La naiba cu exprimarea lui, dar și cu logica mea.

Ieșeam din salon pe atât de îmbufnată pe cât de fericită eram când am intrat. Aveam atâtea să ne spunem. Am pufnit în drum spre biroul lui Hunt. Mai am 15 minute până să-mi închei tura. Sper ca discursul lui Hunt să nu dureze mult. Am ajuns în două minute la cabinet. Ciudat este faptul că și Megan e aici.

- Ce-i cu tine, Megan?

- Hunt și ideile lui..

Nu am înțeles ce căuta ea aici, dar am lăsat-o în pace. Hunt a apărut imediat după ce se asigurase că David a ajuns pe salon.

- Pe aici! Ne-a poftit înăuntru.

S-a așezat la birou mult mai calm.decât fusese acum 5 minute. Asta nu a durat mult, căci a sparr liniștea care nu durase mai mult de câteva secunde. Mă tot gândeam ce făcusem? Eu. Dar Megan..

- Voi începe cu tine, Megan.

Se pare că Hunt chiar nu vroia să-mi închei tura la timp. Vroia să-mi îndeplinească visul de a rămâne peste program.

- Credeam că meseria de medic înseamnă muncă, perseverență, rațiune și stăruință. M-am înșelat, voi ați putea rescrie medicina, care în mintea voastră înseamnă stat la taclale cu noii angajați sau cu pacinții.

Atunci înțelesem ce vroia Megan să spună prin " Drăguț noul asistent! " .. Chiar îl plăcea. Probabil spera ca eu să-i fac drum către el mai ușor.. Megan a trântit privirea în pământ, eu priveam amuzată peste umărul lui Hunt. Totuși, trebuie să recunoaștem că Tim arată impecabil. Părul aranjat în detaliu, parfum fresh, înălțime apreciabilă, corp bine lucrat. Cu toate astea, și Megan era frumoasă. Puțin cam scundă ce-i drept, părul lung, șaten, ochi căprui, tipar normal.. Avea însă trăsături deosebit de frumoase. Am fost trezită din visul meu de vocea lui Hunt care aproape mi-a spart timpanele. Megan plecase, habar n-am când.

- Sheeran!! Atotputernica! Cea care se descurcă cu pacinții noi, uitând de cei vechi.

- Îmi pare rău, domnule Hunt!

- Mă așteptam la mai mult din partea ta, Miranda! Ești medic de mai bine de 10 ani! Cum ai putut pune viața unor oameni nevinovați, în pericol?

Conștiința mă mustra teribil. Hunt are dreptate, mi-am pierdut mințile după ziua de azi.

- Și domnul James? De când a apărut în spitalul ăsta te comporți tare ciudat. Te panichezi, te agiți. Nu-mi spune că brusc ai devenit un fan al fotbalului european. Ascultă-mă bine! Spitalul Pennsylvania nu are nevoie de reclamă, iar tu cunoști statutul acestui om.

La naiba, în spitalul ăsta se ascultă pe la uși?

- Domnule Hunt, adevărul este că îl cunosc pe James. Îl cunosc foarte bine și nu aș fi putut lăsa pe nimeni să-i pună sănătatea în pericol. Dacă cineva ar fi pățit sau va păți ceva din cauza mea, îmi voi asuma orice fel dd răspundere.

- Miranda, tu vorbești despre David James? Gândește-te bine ce spui..

- Da, domnule. El este acel David James. O să sune stupid sau poate de necrezut, dar o bună perioadă de timp, el a foat singurul meu prieten. Aveam încredere în el, pe care acum probabil nu o mai am, însă nu pot șterge cu buretele, deși mi-ar plăcea și m-ar făcea să mă simt mai bine într-un mod sau altul. Am ținut enorm la el!

- Încă ții și încă înseamnă mult pentru tine! Hunt s-a apropiat și m-a prins de umeri. Era atât de aproape de mine încât puteam să simt mirosul pastilelor pe care le purta mereu în buzunarul halatului.

- Îți cunosc situația, Miranda.

Da, chiar mi-o cunoștea, bătrânul Hunt era un geniu. Îmi strica des dispoziția, dar reușea mereu să mă facă să rad. Lucrez în spitalul ăsta de 5 ani, iar mi s-a părut un geniu încă din prima discuție pe care am avut-o cu el. M-am înțeles bine cu el încă de la început. Ieșeam în oraș cu el, soția lui și fostul meu iubit. Fac parte din echipa lui și mă simt mândră de asta, este unul din cei mai buni medici.

- Căsnicia ta cu Mike nu a fost deloc minunată, așa cum afișai.. Nu știu cum să mă fac înțeles, inima nu este o plagă deschisă pe care o vindeci dacă bei spirt. Orice ai face tu, ea va batea mereu pentru cine simte. Nu are rațiune, nu.. La naiba Sheeran,mă simt ca un psiholog!

Ascultam fiecare cuvânt, punea accent pe fiecare literă, eram extrem de atentă la tonul lui, care deși era ridicat, era calm, pozitiv și cald.

- Înțeleg, domnule Hunt. Dar dac-ați știi..

- Știu, Miranda. Îl iubești. Mi-am dat seana de asta, și el cu siguranță a făcut-o.

- El are o viață frumoasă acum. O carieră strălucită, o iubită frumoasă. Este..

- Nu este fericit, ascultă-mă.

- Ba da, și nu aș vrea să stric asta!

- Miranda, nu realizezi? Fericirea te trimite pe culmile alcoolului, pentru ca apoi sa te urci în mașină și să conduci ca un nebun?

Am ezitat să mai spun ceva preț de câteva momente, apoi am spart liniștea.

- De ce nu m-a căutat?

- Răspunsul la întrebarea asta, doar el îl cunoaște. Vroia să te protejeze sau poate..

A făcut o pauză apoi nu a mai continuat.

Câteodată să deschizi ochii poate fi cel mai dureros lucru, iar Hunt reușise să facă asta cu mine. Am încheiat această discuție cu o îmbrățișare. Se făcuse târziu, așa că am ales să plec. Cel mai probabil Rose nu dormea, iar asta mă ingrijora.