Drumul către iad

Capitolul 3

"Adevărul doare, dar sa fi mințit te ucide"

Mă trezesc amețită și cu o durere de cap infernală, mă ridic cu greu din pat și sper sa nu ajung iar inconștiență. Ies din camera și cobor scările o vad vag pe Tessa pe canapea și simt că picioarele mele cedează, așteptam contactul cu podeaua dar doua mâini mă prind de talie, îmi ridic privirea și îl văd vag pe Dante cu o privire îngrijorată, își mișcă buzele că și cum ar vorbi dar eu nu aud nimic. Simt cum mă așază pe canapea și ochii mi se închid fără voia mea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

În urma cu 2 ani

Ies pe poarta liceului și mă întrept către casa lui Brett. Sunt îngrijorată de 2 zile, nu-mi răspunde la apeluri sau la mesaje, la liceu nu a venit și nu cred că este bolnav. În ultimă vreme, Brett mă evitat, nu mai vorbim că înainte și se comportă alfel. Intru în cartierul rezidențial și văd casa lui. El a fost mereu băiatul de bani gata dar cu mine niciodată nu ia pasă de bani, a înțeles că fericirea nu stă în bani ci în suflete.
Apăs pe sonerie și aștept să-mi deschidă cineva,de-obicei îmi deschidea Ella, menajera casei. Nu mi răspunde nimeni, mai apăs iar pe butonul roșu al soneriei. Ce se întâmplă, nu este acasă nici părinți lui mă întreb în gând. Vroiam sa plec, dar ușa se deschide și văd un bărbat de peste 40 de ani cu o privire confuză.
Brett este acasă. Rostesc cuvintele timidă. Nu l-am văzut pe omul acesta în viață mea.
Brett este fiul lui Tony nu? Cred că este un angajat nou, afirm din cap în semn de răspuns la întrebarea lui.
Nu mai locuiesc aici, au vândut casă și s-au mutat. Fac ochii mari, și cred că este o gluma, cum să se mută și să nu îmi spună.
Am înțeles domnule! Spun și mă îndrept către alee, acum realizez de ce Brett se comporta așa, Nici macar nu ia pasat să îmi spună. Ăsta nu e Brett de care m-am îndrăgostit și pe care îl iubesc. Tot drumul spre casa am plâns, nu am fost în viață mea așa derutată.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Prezent
Deschid ochii lent și simt ceva rece pe frunte, duc mâna la frunte, și simt un material ud, îl iau de pe frunte și cu greu mă ridic din pat.
Nu înțeleg de ce Tessa așteaptă că să leșin că să poată să-mi de-a pastilele. Ies din camera și aștept să văd pe cineva în sufragerie dar nu este nimeni, la fel nici în bucătărie. Unde sunt oamenii ăștia, îmi spun în gând. Mă întorc în camera să-mi iau telefonul. Iau telefonul de pe noptieră și o apelez pe Tessa, îmi răspunde cam târziu.
Tess ești la bar? O întreb și ma întorc la bucătărie cu telefonul la urechea.
Da sunt la bar, tu cum te simți? Spune și se simte îngrijorare în glas.
Ma simt mai bine Tess. Spun și deschid frigiderul, îmi iau din el laptele și îl pun pe blatul bucătăriei.
Vorbim când ajung acasă scumpo,am clienți. Se aud multe voci pe lângă a ei.
Ok Tess! Spun și închid telefonul. Mă îndrept către dulap și iau cerealele, o lingura și un bol.
Torn laptele în bol și după pun cerealele, le las 3 minte la cuptorul cu microunde.
Poate trebuia să-i zic Tessei că vreau sa ies, vreau sau aer curat. Scot bolul din cuptor și îl așez pe masa, îmi trag scaunul și incep să mănânc. Gândul îmi fuge la Dante și la ce reflexe are, când aproape leșinasem ma prins și mă așezat pe canapea, dar acum pe unde o fi sau cu ce se ocupa. Băiatul asta este un mister îmi spun în gând. Termin de mâncat și așez polul în chiuvetă, ajung în camera mea și îmi iau din dulap o pereche de blugii de culoare alba, un hanorac roz pal pe care scrie " Simple but original " și lenjerie intima neagra, mă încalț cu o pereche de botine negre și ies din camera, în sufragerie îl găsesc pe Dante, vorbind la telefon.
Ce nu înțelegi, îl lovim unde îl doare mai tare. Tonul lui nervos mă intrigă dar mă observa și își schimba expresia facială. Ce pui la cale Dante mă întreb singura în gând.
Închide telefonul brusc fara a mai aștepta răspunsul persoanei cu care vorbea.
Vrei sa plănuiești un masacru? Spun și încep să râd, iar el rămâne calm cu o expresie facială plictisita.
Poate da, poate nu. Nu cred că este treabă ta și nu mai fi băgăcioasă. Rostește cuvintele enervat și mă enervează și pe mine. Nu mi zic nimic, nu am chef sa mă cert cu el. Mă îndrept către ușă și o deschid.
Wendy unde te duci? Spune la fel de nervos. Eu nu i-am greșit cu nimic și nu merit să își verse nervi pe mine.
Nu este treabă ta! Spun sec și cu tonul ridicat. Ajung pe alee și ocolesc blocul, mă uit la telefon și văd că este ora 15:28. Razele soarelui îmi încălzește fata, nu vad oameni în jur doar o bătrânică care își plimbă câinele și o doamna cu câteva plase de cumpăraturi. Ajung în parc și totul este atât de verde și de viu. Mă așez pe o bancă și admir totul în jur, copii care se joaca la groapa cu nisip, alți se dau cu rolele sau cu placa. Îmi atrage atenția un bărbat îmbrăcat în negru, cu pălărie și un baston din lemn lucios. Se așază pe banca din fața mea, reușesc să îi văd chipul mai bine, are o cicatrice mare pe partea dreaptă a feței. Îmi mut privirea în telefon, nu vreau să vadă că mă holbesc la cicatricea lui.
Mă uit la pozele de pe telefon, și găsesc una cu el, o făcusem în ziua în care împlinisem 17 ani, o lacrimă îmi scapă pe obraz și apăs ștergere, nu vreau să îmi mai amintesc de el vreodată, de asta nici nu-i rostesc numele, nici măcar în gând. Simt că se așază cineva lângă mine și sper din tot sufletul sa nu fie bărbatul acela ciudat, îmi mut privire și îl văd pe Dante care are o privire ațintită în față, îmi mut privirea în direcția în care se uită el și observ că bărbatul în negru încă este pe banca din fața noastră. Îl privește Pe Dante cu aceeaș ura în privire la fel cum îl privește și Dante pe el. Îmi mut privirea de la unu la altul încât am amețit.
Dante își încleștează pumni și se duce glonț la bărbatul  în negru. Mă ridic și eu de pe bancă și nu apuc sa fac un pas că Dante îl ridică forțat de pe bancă. Mă apropii mai mult de ei.
Lasă-l în pace! Strig dar parcă Dante nici nu mă observa, mă uit în ochi lui și tot ce văd este ură, ce dracu este cu el. Mă apropii de el și îi pun mâna pe umărul lui.
Dante termină, te rog! Spun și lacrimile își fac apariția, Dante îi dă un pumn și bărbatul în negru cade pe pământ.
O singura data dacă te mai apropri de noi, ai să pățești ce a pățit Wess! Țipă către bărbatul aproape inconștient și mă ia de mână brutal și mă trage după el în afara parcului.
Dă-mi drumul! Spun și îmi trag cu putere mâna din a lui. Ești nebun, ataci oameni nevinovați prin parcuri. Continui să mă răstesc la el, mă privește enervat.
Nici nu ai idee cine este imbecilul ăla și cât rău a făcut la viață lui. Spune și îi scoate telefonul din buzunarul blugilor.
Cine este omul acela? Îl întreb confuză, vroiam să îl întreb cine este Wess și ce a pățit dar sunt sigură că nu îmi va raspunde.
Nu este treabă ta. Mă așteptam la răspunsul ăsta. Măresc pasul și o iau înaintea lui, vreau să ajung acasă și să mă liniștesc, nu îl mai suport pe ipocritul ăsta. Merg pe același drum pe unde am venit și chiar când să ocolesc blocul îmi vibrează telefonul în buzunar, îl scot din buzunar și văd numele Tessei pe ecran, răspund și îl pun la urechea.
Wendy nu veni acasă! Spune aproape țipând, mă apucă panica. Te rog rămâi cu Dante și nu veni! Continuă și tonul ei mă sperie.
Tessa ce sa întâmplat? Spun speriată și ocolesc blocul fugind. Tessa ești bine, vin acum! Spun și intru în bloc dar nu apuc să urc nici-o scară că cineva mă prinde de mână și îmi astupă gura cu cealaltă mână. Încep să tremur și lacrimile își fac apariția. Mă trage în subsolul blocului și tot ce aud sunt focuri de armâ. În subsol era beznă și nu vedeam nimic. Tipul îmi ia mână de la gură și mă împinge înainte și aud cum se închide ușa.
Să nu țipi, Dante mă trimis. Rostește cuvintele aproape în șoaptă. O să aprind lumina, să nu țipi că alfel murim. Continuă și pune accent pe ultimul cuvânt. Inima nu își reglează pulsul și tremur din ce in ce mai rău. Lumina se aprinde și îi văd chipul bărbatului, este cam de vârsta mea, ochii verzi și părul brunet.
Te rog spune-mi ce se întâmplă, unde este Tessa? Spun și mă așez pe podea și îmi strâng genunchi la piept, încercând să îmi stăpânesc atacul de panica
Tu nu ști nimic, nu? Spune și se așază lângă mine, și observ că are un tatuaj la fel că Dante pe mâna, și privire mi se duce pe pata roșie de pe tricoul lu alb, dau din cap în semn că nu știu nimic.
Eștii rănit! Spun și îi trag trucul puțin în sus. Nu mă pricep eu la arme dar cu siguranță este o rana de glonț. Mă ridic în picioare și mă uit prin cameră, care nu seamănă deloc cu un subsol, pare a fi un seif imens, dar tot ce văd este un pat de spital și un dulap, mă îndrept către dulap și îl deschid.
Nu prea ești vorbăreață, ești nepoata Tessei, nu? Spune și se ridica de jos venind către mine, găsesc pansamente și dezinfectant.
Așază-te pe pat! Spun și iau dezinfectantul și pansamentele din dulap. El se așază pe pat.
Vroiam să îi zic că trebuie să scot glonțul dar nu am cu ce, dar nu apuc sa spun nimic pentru că el își bagă 2 degete în rana și scoate bucata micuță de metal. Îmi ia pansamentele din mână.
Mă ocup eu! Spune și își toarnă dezinfectant pe rana. O să îți spun ce se petrece în caz că ceilalți nu scapă. Continuă și mă lipesc de perete, cum să nu scape, de cine să scape nu mai înțeleg nimic. Sper din tot sufletul că Tessa și Dante să fie bine..
De cine să scape? Spun cu un glas scăzut și speriat. El își pansează rana și își mută privirea către mine.
Tatăl lui Dante și cu mătușa ta au format o mafie cu ani în urmă, și mafia lor au stat ani de zile în glorie în acest oraș. Mătușa Tessa este mai rebelă dar să conducă o mafie este prea de tot. Aveau Bostonul la picioare, dar unul din prieteni lui Max O'Connor tatăl lui Dante ia trădat. Sa pornit o revoltă, toți oameni cu bani și putere din orașul său întors în potriva lor și Max a fost ucis de cel mai bun prieten. Continuă și mă cercetează cu privirea.
Lasă-mă să ghicesc, acel trădător se numea Wess? Spun iar el își ridică o sprânceană.
Ai zis că nu ști nimic, cum ai aflat de Wess? Spune și se așază iar langa mine, observ că acum este liniște nu se mai aud focuri de arme.
Întâmplător am auzit o conversație. Îi spun și îmi fuge gândul la Tessa, sper că e bine. Când o să ieșim de aici? Îl întreb iar el își verifică telefonul.
Aștept mesajul de la Dante, dar văd că nu mai apare. Spune pe un ton trist, oftez și mă rog că totul sa fie bine. Telefonul lui vibrează iar pe fața lui apare un zâmbet uriaș.
Ușă din metal se deschide și pe ea intră...