Drumul către iad

Capitolul 7

"Propria agonie"
Bătrânul care mă urmare în parc stă în fata uși, privirea lui ațintite către mine îmi dă fiori. Îl am în fată pe criminalul care mi-a ucis tot ce am avut mai drag. Bruno se aproprie de mine iar eu fac doi pași înapoi.
Dante unde ești?
- Semeni cu mătușa ta! Se aproprie mai mult de mine, picioarele mele refuza să se miste, rămân paralizată pe loc. O târfă la fel ca ea. Îmi soptește la ureche, il privesc cu ură si dispreț. Dacă privitrea mea ar ucide era mort de când a intrat pe ușa aia nenorocită.
-Tessa și-a meritat soarta dar mana ta este doar o victimă colaterală. Nu are dreptu sa vorbeasca de mama sau de Tess, jigodia de om.
- Dabea aștept să ii trag un glont în cap si iubitului tau, trebuie sa omor javra aia maidaneză de mult. Începe să râda haotic exact ca un nebun de la ospiciu. Acum realizesc că ei mă folosec ca momeală să il ademenască pe Dante.
Mă apropri de Bruno si ii dau o palmă cu toată forta mea și un picior din reflex direct în bijuteriile dintre picioare , îl aud cum scâncește de durere si cade la pământ , îl simt pe Brett cum mă trage din fata lui.
- Criminal infect sper sa arzi în iad! Țip cât mă țin plămâni, Brett îmi pune mâna la gură si se aproprie de urechia mea.
- Calmează-te nu las pe nimeni sa te ranească! Rostește în șoaptă, il vad pe babalâc cum se ridică de jos, îi face semn cu degetul lui Bret sa vină către el, ii spune ceva pe altă limbă cred că suedeză, si pleacă din încapere.
Telefonul lui Bret primeste un mesaj, dar nu il scoate din buzunar să vada, se poziționează cu spatele la camera de supravegere si cu fata la mine.
- Pregăteștă-te! Îmi spune în soaptă, nu știu la ce se referă, îl văd cum duce mâna la spate și scoate pistolul, încremenesc ca o stana de piatră. Aud focuri de armă si multe zgomote, Brett se întoarce si trage direct în camera de supraveghere, fuge catre ușe si se pozitionează lângă ea cu pistolul pregatit.
Rămân surprinsă de actiunile lui dar si confuză, chiar nu înțeleg de partea cui este. Ușa se trânteste brutal de perete si pe ea intră Bruno ranit si plin de sânge, are pistolul îndreptat câtre mine, panica mă cuprinde iar șocul nu îmi permite să mă mișc, se aproprie izbitor de mult si simt țeava rece a pistolului pe fruntea mea, închid ochii si astept să tragă. Aud un foc de armă destul de aproape..
Deschid ochii cu teamă si îl vad pe Bruno fară suflare la picioarele mele.
Îmi pun mâna în dreptul inimi mele care bate nebunește în piept, îl vad pe Dante în fata uși lângă Brett, pare ireal, amândoi aveau pistoalele în mână. Dante vine către mine în pas alergator,brațele lui mă înconjoară si mă strânge la piept.
Privirea mea rămâne ațintită către Brett care îsi baga pistolul în spatele blugilor.
-Ești în sigurantă acum, sunt aici! Glasul lui  mă liniștește. Sa terminat.
Nu credeam vrodată că o să mă bucur asa de mult să aud că cineva este mort!
Dante mă trage dupa el catre ușă, iesim din camera aia blestemată. Totul este în beznă iar Dante ma ghidează pe unde să o iau, aprinde blițul telefonului si ce vad mă îngrozește, sânge peste tot, si oameni raniți. Iesim din clarire si ii zaresc pe Enzo si pablo rezemați de o masină.
- Te rog spune-mi că este mort? Dacă si de data asta a scăpat mă împușc singur! Îl cred în stare pe Enzo sa facă asta, se pare ca toată lumea îl vroia mort pe babalâcul ala infect.
-Este mort Enzo! Vorbesc eu înaintea lui Dante, si vad pe fata lui un zâmbet victorios.
Peste câteva minute apare și Brett lângă noi, si nu îmi vine să cred că este de partea noastră.
Ii vad pe baieti cum îl salută, îmi dau seama că ei nu știu că noi am avut un trecut împreună. Dante îmi da drumul la mâna si se duce către el, îl bate prieteneste pe spate.
- Wendy el este Brett, omul nostru care era infiltrat printre oamenii lui Bruno.
Dante mi-l prezintă, dar eu știu destul de bine cine este.
- Știu destul de bine cine este, pentru voi este Brett cel care va ajutat să ma salvați dar pentru mine este omul care ma absndonat acum doi ani! Îmi stăpânesc cu greu lacrimile si mă duc glonț în mașină fara să le vad reacțiile.