Drumul către iad

Capitolul 4

" Bostonul este al nostru"

Se deschide ușa și pe ea intră Dante mai mult mort decât viu, tipul care mă salvat îl ia de umăr și îl așază pe patul de spital. Unde este Tessa, mă sperie gândul că ea ar fi in stare lui Dante.
Unde este Tessa, este bine. Spun și mă apropii de el cu ochii în lacrimi, Te rog zi-mi că este bine. Continui și el mă privește cu o privire pierduta. Nu îmi răspunde, fug din subsolul blocului, rămân paralizată pe scări sunt 2 oameni împușcați în cap, trec pe langa ei și izbucnesc și mai tare in plâns. Mă duc glonț către apartament, când intru în apartament mă apucă groaza, peste tot oameni morți, și urme de sânge sunt chiar și pe tavan, mă duc către camera Tessei și deschid ușa încet, simt că pământul îmi fuge de sub picioare, Tess și Mama erau legate de scaune, mă apropii de ele și îmi pun mâna pe piept, Doamne nu îmi vine să cred.
Nu,nu,nu. Rostesc cu voce tare când văd că amândouă nu au nicio suflare. Tessa e plina de sânge și o tăietură imensă la gât, iar mama a fost împușcată în cap, ea trebuia să fie acasă în Texas, nu aici cu un glonț în cap. Cad lângă ele și izbucnesc în hohote de plâns. Nu pot să cred că le-am pierdut, sper să fie o gluma de-a Tessei și să-mi spun că e machiaj și sânge fals, dar nu, este ce-a mai crudă realitate.
Am pierdut tot, tot ce iubeam. Am început să tremur, și simt cum ochi mi se închid fără voia mea, simt contactul cu podeaua dar în clipa asta, nu mai simt nimic doar inima care e ciopârțită de durere, totul devine negru.

{Dante}

O așez pe pat pe Wendy și o privesc pentru câteva minute, de data asta nu leșinase de la sevraj ci de la șoc, drăcușorul asta cu chipul de înger, care mereu când își face apariția mă înnebunește. Nu merita să treacă prin asta, e mult prea fragilă pentru orașul ăsta.
Ies din camera și mă duc în sufragerie unde este Enzo, o să îi rămân dator toată viața pentru că a salvat-o.
Cum se simte iubita ta? Spune și își mută privirea către mine. Nu îmi spune că nu este iubita ta, te cunosc Dante mai bine că oricine și am văzut cum o privești. Chiar mă cunoaște cel mai bine, a fost întotdeauna fratele meu și am trecut prin multe amândoi, dar nu o să îi recunosc că o plac pe Wendy.
Termina cu prostile! Mârâi printre dinți, Nu merita să intre în lumea asta, unde ști bine nu poți da înapoi nici mort. Continui de vorbit iar el începe să râdă că să mă enerveze.
Dante, mereu ai făcut pe durul și pe indiferentul, dar știu că o mică bucata din inima ta este inca acolo. Spune și mă apasă repetat cu degetul în piept. Nu mai zicem niciunul nimic și eu mă duc în bucătărie și deschid frigiderul, îmi iau o doza de bere și mă duc în camera mea, vreau sa stau singur.
Chiar daca ar mai fi o bucată din inima mea încă acolo, nu ar avea rost cu Wendy, nu o merit. Tot ce fac eu ar pune-o în pericol, sunt un dezastru, ea nici nu s-ar uita la mine. Tot ce facem noi doi e sa ne ciondănim.
Eu trebuia să o salvez nu Enzo. Eu l-am trimis, eu trebuia să mă ocup de Bruno, a urmărit-o pe Wendy în parc, întrecuse limita, nimeni nu o să se aproprie de Wendy cât timp eu trăiesc, îmi spun în gând și îmi desfac doza de bere și din câteva înghițituri e goala.
Totul se duce pe râpa, mai întâi tata, acum Tess prefer sa mor eu decât să îi văd pe cei dragi murind.
Partea rea este că nu mai putem sta în Boston, până nu scăpăm de viermii ăia nenorociți.

Următoarea zi

Am fugit în Worcester, aproape de Boston, varul meu Pablo sa oferit să ne ajute vom sta aici până gândesc eu un plan perfect. Enzo zice să renunț să plecăm cât mai departe și să uităm de Boston dar este orașul în care am copilărit, unde am învățat ce este fericirea. Nu renunț, nu o să cedez în fața lui Bruno, Bostonul este al meu și voi face tot ce este necesar să îl am înapoi.
- Uneori îmi lipsește tata, el știa cum să conducă orașul, erau un lider ideal. Mereu îmi spunea, Am reușit datorită Tessei, daca nu era ea inevitabil nu eram ce sunt acum". A iubito extrem de mult pe Tess, a protejat-o în timp ce ea îl proteja pe el. Tata la fel că și mine nu a cunoscut dragostea, sau chiar daca am cunoscut-o, doar câteva grame din ea.
Dar tata a cunoscut-o pe Tess, și ia schimbat viața, erau făcuți unul pentru altul.
Mama după nașterea mea a plecat, nu mă vrut în viață ei, tata știa că mama nu e capabilă de a iubi un om, dar totuși a sperat că măcar pe mine mă va iubi, dar a plecat că o lașe, lăsând în urma ei doar amărăciune.
Îmi las gândurile negative, și iau pansamentele și tot ce îmi mai trebuie din dulap și îmi pansez rănile, am o rană de glonț pe abdomen și una în umărul drept, am pierdut ceva sânge dar Enzo a știut cum să procedeze.