Drumul către iad

Capitolul 6

"Îi port în suflet, până la ultima suflare"

"Wendy"

Durerea de cap inconfortabila, mă termină de când m-am trezit. Nu trebuia să dau capac la sticla de whisky, dar un zâmbet îmi apare pe față când îmi amintesc de sărutul dăruit de Dante. A aprins în mine o flacără ce crede-am că va rămâne stinsă pentru totdeauna.
Ies din duș și mă simt fericită. Am o stare pe care nu am mai avut-o de ceva timp. Mai exact de când Brett mă făcea să mă simt așa.
Mă șterg cu prosopul și mă îmbrac cu un tricou larg roșu, lenjerie intima de aceeași culoare și o pereche de colanți gri. În picioare îmi iau doar șosetele negre deoarece nu plec nicăieri.
Am o stare de nostalgie încă de când m-am trezit.
Simt ceva pentru Dante, recunosc asta dar îmi este frică să arăt din nou afecțiune. Să arăt iubirea că altădată. Pe Dante nu-l pot compara  cu Brett, dar inca nu știu de ce este Dante în stare.
Ies din baie și îl observ pe Dante așezat pe pat. Închid ușa băii și asta îi atrage atenția și își mută privirea către mine.
Vreau să vb cu tine despre plan. Spune serios, nu vreau sa fi expusă, tu vei fi șoimul, continuă iar eu rămân confuză.
Fii mai precis, și explică-mi. Spun dar nu apucă să zică ceva că pe ușa camerei mele intra Enzo și Pablo.
Am făcut rost de schemă și de tot ce avem nevoie. Spune Enzo sigur pe el, mercenarul încă nu a ajuns și asta mă îngrijorează, continuă iar eu mă uit de la unul la celălalt.
Îmi explicați și mie sau... Spun și mă uit la Dante așteptând să îmi zică ceva.
Wendy tu vei fi sus pe clădire si ne anunți, daca vine poliți sau oameni lui Bruno, te voi învăța tot ce trebuie să ști, spune dar este întrerup de telefonul care îi sună în buzunar. Îl pune la ureche, se aude o voce masculina din telefon, dar nu înțeleg ce spune.
Ok, rezolv acum, spune și închide telefonul. Le face semn băieților iar ei plec din camera. Cred că ei știu cine la sunat și ce trebuie sa rezolve.
Deci Wendy, planul mă are la baza pe mine și pe Enzo și va mai fi cineva cu noi, cred că așa zisul mercenar va fi cu ei, în casa lui Bruno va avea loc, o petrecere, mai exact un meci de poker, Bruno a invitat toți oameni lui să sărbătorească faptul că ne-a pus pe fugă. Continuă și se simte ura și disprețul in glasul lui. Noi o să intrăm în clădire, tu vei fi pe acoperișul blocului de vizavi și vei aștepta semnalul meu. Iar Pablo se va ocupa de instalația case, când noi o să intrăm în casa, Pablo va tăia curentul că noi să fim in avantaj. Termina și se uită câteva secunde la mine, este un plan riscant dar ce mă îngrijorează este faptul că eu nici cu pistolul nu știu să trag bine.
Dante trebuie să mai exersez cu pistolul să ma pot apăra în caz de ceva , spun și îmi trag mâna prin păr agitata.
O să înveți, nu este așa greu. O să te învăț eu,totul. Spune și se uită la mine cu o privire blândă. Am încredere în el. Dar sa fiu șoimul, nu cred că este așa greu dar o sa mă descurc.
Ai ales o zi? Se uită la mine confuz, ai ales o zi când o să îl atacăm? Acum sa prins de întrebare mea.
Noi suntem pregătiți, mai trebuie doar sa te pregătim pe tine. Spune și se aproprie de mine. O senzație de siguranță îmi străbate corpul. Mă apropii de el, îmi pun mâna stângă pe obrazul lui și mă aproprie din ce in ce mai tare.
- O sa fie bine printesă! Te vei descurca.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aprind veioza care nu are o lumină prea puternica. Îmi întorc privirea către el, cum poate un chip așa frumos să facă parte din lumea asta. A drogurilor, crimelor și a tot ce este rău. Simt că mâna lui mă strânge și mă trage mai aproape de el.
Prințesă nu e frumos să te holbezi la oameni când dorm. Spune dar nici nu își deschide ochi.
Preferai să te sufoc în somn? Spun și el începe să vorbească.
Ai face asta? Deschide ochii și se uită către mine serios. Rămân blocatâ câteva secunde. Nu, nu aș putea face asta. Mai ales lui.
Nu! Spun sec și mă dau rapid jos din pat, deschid ușa și cobor în bucătărie. Omul acesta mă derută rău de tot. Înțeleg că vine dintr-o lume diferită de a mea. Dar eu am făcut o glumă, cam proasta după cum se vede.
Deschid frigiderul și îmi iau o felie de pizza, mușc din ea și aud cum cineva coboară pe scări. Dante se duce in sufragerie și își scoate telefonul din buzunar. Rămân pe loc nu vreau să mă observe. Suna pe cineva, simt că este agitat dar nu știu de ce.
Zi-mi ce sa întâmplat? Glasul lui scăzut mă face să intru în panica.
Vin acum Enzo,nu faceții nimic până nu ajung! Spune și închide telefonul rapid.
Ies din bucătărie iar el mă observă. Se uită la mine și îmi dau seama după expresia feței că ceva nu este în regulă.
Dante ce sa întâmplat, unde sunt băieți? Rostesc dar el nu are nici o reacție.
Wendy mă întorc cât pot de repede, să nu faci vreo prostie! Spune și iese din casă grăbit, ceva să întâmplat. Pe băieți nu i am văzut de aseară.
Acum îmi dau seama de ceva, Dante le-a zis să se ocupe de ceva. Ceva sigur a mers prost.
Ocolesc canapeaua și urc scările, ajung în camera mea și mă pun în pat. Stau câteva minute bune cu ochii în tavan, dar gândurile nu îmi sunt liniștite. Sper doar că băieți sa fie bine. Mă uit la ceas și minutele se transformă în ore, timpul parca sa oprit în loc.
Un singur nume răsună în mintea mea. Daca pățește ceva nu o să pot suporta și asta. Am realizat că el este ancora mea. Dar el mă mai tine în realitate. Fără el eram pierdută de mult.
Îmi imaginez viața dacă el nu ar fii făcută ce a făcut pentru mine. Și sigur acum nu mai eram, sigur îmi găseam refugiul în droguri sau poate chiar mai rău.
Lumina din camera se stinge brusc și panica pune stăpânire pe corpul meu. Mă dau joș din pat și mă îndrept cu pași reținuți către ușă, o deschid încet, fara sa fac zgomot. Din sufragerie se aud zgomote de geamuri sparte. Traversez holul și intru în camera lui Dante cât pot de repede.
Beznă totală, încep să îmi duc mâna stângă către dulapul din camera lui. Pipăi mânerul dulapului și îl deschid. Dau ușor cu mâna în stânga și în dreapta în interiorul dulapului. Simt ceva rece din metal. Îmi dau instant seama ce este și îi mulțumesc lui Dante în gând că a lăsat pistolul aici. Îi încarc exact cum mă învățat Pablo. Mă poziționez lângă ușă și aștept. Se aud pași pe hol și ușă se deschide brusc. Pe ușă intra o siluetă imensă cu o lanterna. Încă nu mă văzut, poziționez armă și îi trag un glonț în picior.
Ahh. Aici erai târfo. Spune printre dinți nu mai apuc să fac nimic că un sunet de armă se aude și simt o durere insuportabila in zona abdomenului. Cad în genunchi, aud vocii vagi și simt cum ceva se așterne pe capul meu. Un fel de material aspru. Cineva mă ia pe sus, mă simt foarte slăbită...