Harpius

1.1.Cometa: Excursia

Ce se poate întâmpla intr-o excursie cu clasa ta(a 9a) in prima săptămână de liceu cu scopul de a ne cunoaște mai bine? Ei bine,... multe!

Eu sunt Carter Kess, apropo! Să va zic câte ceva despre mine!

Primul an de liceu! Marele eveniment actual! Nu vreau să fie ca gimnaziul, in care nu eram chiar Mister Popularitate. Aveam un grup mic de prieteni, dar erau adevărați. Din păcate, am plecat din oraș pentru un liceu mai bun decât cele de acolo.

Așa am ajuns aici, in Terra City. Străzile erau cam periculoase noaptea, dar e un oraș OK în rest. Pardon! Era, înainte de apariția...cometei. Sa vă povestesc ce s-a întâmplat în seara respectivă.

Era o seară obișnuită. Toată clasa era strânsă in jurul unui foc, in pădurea de lângă oraș. Povesteam. Să ne cu cunoaștem mai bine, nu? Da' de unde?! Vorbeam despre cărțile preferate (diriga era de română), mai precis, spuneam de ce este opera epică si era clar că toți ne plictiseam de moarte. Așa că i-am povestit dirigăi ca e foarte periculos sa stai lângă foc fără sa bei minim 2 sticle si jumătate de apă pentru că te deshidratezi. Nici n-a stat pe gânduri: a băut apă pana n-a mai putut. Surprinzător, era o latrină în pădure. După ce a plecat acolo, toți am fugit cât mai departe de focul de tabără ca sa nu mai fim nevoiți sa mai vorbim despre genul epic. Doar niște copii cuminți au rămas acolo.

Deja aveam niște mici bisericuțe(cum ar fii bisericuța lui Drake, cel care i-a spus doamnei de faza cu apa; el se crede mai-marele tuturor, e tipul popular; eu, personal, îl urăsc, e un nesimțit). Fiecare dintre aceste grupuri a mers într-o altă direcție. Îi aud pe cuminți cum zic: Ia uita-te acolo! Uau! Ce frumoasa e!
Sper ca nu vorbeau despre diriga.

Lăsând la o parte gluma, nu știam ca voi afla despre ce vorbeau.

Fâââşş...! se aude din tufiș. Ce farsa oare mai fac colegii ăștia? gândesc eu.
Nu voi fi eu cel păcălit! Hai sa schimbăm rolurile!
Le fac semn celorlalți să facă puțină liniște, iar apoi dau ramurile tufişului la o parte și mă uit... Nimic, nu era nimic.
Dar auzisem mai devreme ceva venind de acolo. Cred că sunt doar obosit.
Continuăm plimbarea.
Fâââşş...! se aude din nou. De data ăsta îl văd, de fapt văd o umbra mișcătoare... mai degrabă care fuge. Decid sa îl urmăresc. E agil, dar și eu sunt.

Deodată, o lumină orbitoare vine dinspre direcția în care mergea. El a fugit acolo parca mai hotărât decat înainte. A trebuit sa stau cu mâna la ochi pentru a putea înainta. Eram foarte curios: ce provoca lumina asta? Și eram cam singurul: am constatat că ceilalți au fugit speriați înapoi, spre foc.
Deci, am rămas doar noi: eu, umbra și lumina.