You Are My Dreamcatcher -Min Yoongi

3

Mă îndreptam cu pași mărunți către Seokjin. Mă gândeam că va fi dificil pentru ei să interacționeze cu o army inexpresivă care vrea doar să le mulțumească și să treacă mai departe. Sunt conștientă de faptul că ei sunt obișnuiți cu army care să le povestească ce au pe suflet și să-i pună să le semneze jurnalul. Știam că membrii trupei, exceptându-i pe Namjoon și Yoongi, nu prea se descurcau la engleză așa că am ales să vorbesc în coreeana, chiar dacă imi era frică să nu greșesc pronunția. Îmi era frică de momentul de după ce le voi mulțumi și voi aștepta ca locul din fața următorului membru să se elibereze. Ce voi spune? Ce vor spune ei? Mi-e groază de acea liniște apăsătoare și inconfortabilă.

Ajung în fața lui Seokjin. Trasăturile lui chiar erau perfecte, nu degeaba este numit Worldwide Handsome.

-감사 [gamsa] (mulțumesc). Spun eu în timp ce mă aplec ușor în față.

-천만에요 [cheonman-eyo] (nu ai pentru ce]. Zâmbetul acestuia care era prezent pe întreaga față se transformă într-unul destul de confuz iar mainile lui erau întinse spre carnetul din mâinile mele pe care l-am primit la intrare de care uitasem complet.

-필요 없어 [pil-yo eobs-eo] (nu este nevoie) *pronunță mai stâlcit* spun eu evitând contactul vizual, observând expresia mai confuză a celui din fața mea în timp ce mă dau puțin mai în spate. Privirea mi-a poposit pe chipul lui Suga. Era așa de liniștitor să-l privesc, de parcă în el zăcea liniștea pe care o căutam de ani de zile. Zâmbea către fata din fața lui, zâmbetul lui gumat era molipsitor dar în același timp nu-l puteam crede. Cred că îl priveam prea insistent iar acesta a simțit deoarece și-a întors privirea țintă la mine, privirile noastre intersectându-se. Atunci mi-a revenit senzația inconfortabilă pe care am avut-o de când am intrat în sală, cum că cineva mă privește, doar că acum nu mai simțeam acea privire ca o nicovală peste chipul meu, ci mai mult ca o mână blândă care-mi mângâie obrazul. Am fost surprinsă de căldura care mi-a invadat obrajii așa că am rupt contactul vizual acoperindu-mi obrajii cu părul.

Seokjin mi-a zâmbit cald și eu fără să mai scot un cuvânt am înaintat către Namjoon. Acesta, la rândul lui avea zâmbetul întins pe toată fața, gropița de pe obrazul stâng fiind mult mai vizibilă în realitate.

-감사 [gamsa] (mulțumesc). Zic eu făcând același gest ca în fața lui Seokjin.

-우리에게 감사 할 필요가 없습니다. 우리 음악을 들어 주셔서 감사합니다[nu mai scriu pronunția sau traducerea, cred că înțelegeți de ce] Spune Namjoon cu un zambet blând. Eu, rușinată de faptul că nu prea am înțeles vorbele celui din fața mea, mi-am coborât privirea către mâinele mele ale căror unghii mi se înfigeau în palme din cauza situației în care mă aflam.

-English please...

Acesta chicoti pentru o secundă

-You don't have to thank us, we have to thank you for listening to our music. Give me the diary, please. și întinde mâna

-Being here is enough for me...

-Are you sure? Întreabă acesta puțin suspicios.

Dau din cap în semn de confirmare și siguranță și mă dau un pas mai în dreapta, acum fiind în fața lui Yoongi.