You Are My Dreamcatcher -Min Yoongi

15

~Autor~

Fata deschide ușa nepăsătoare. Când privirea ei o întâlnește pe cea a lui Min Yoongi aceasta încremeni. Yoongi, având mintea goală ca de fiecare dată când se afla în preajma fetei care îi trezește fluturii din stomac, se holba la dânsa neștiind ce să zică așa că îi întinde plasa pe care o ținea în mână.

-Poftim, știu că nu te simți prea bine. Te rog, lasă-mă să te ajut. Ești bine? Cum te simți?

Fata însă nu zicea nimic. Nu înțelegea ce căuta Yoongi în fața ei și de ce îi păsa atât de mult de ea. Vru să închidă ușa încet însă bărbatul o oprise punând un picior în tocul ușii și intinzându-i iar plasa.

-Te rog, măcar ia asta, sper să-ți fie de folos.

-De ce faci asta pentru mine? Întreabă  fata uitându-se fix în ochii persoanei din fața ei, roșeața revenindu-i în obraji.

-Pentru că vreau să fii bine.
Îi răspunde Yoongi oferindu-i un mic zâmbet acompaniat cu aceeași privire caldă. Fata nu înțelegea de ce încă găsește liniște în privirea lui. O jumătate din ea îi spunea să fugă, să se ascundă însă cealaltă jumătate îi spunea să se refugieze în brațele lui pentru că se simțea protejată. Hotărâ să-și asculte rațiunea.

-E imposibil. Ar trebui să mă omori ca să fiu cu adevărat bine. Pufni fata și închise ușa, nu înainte ca Yoongi să arunce plasa în interior. Se lipi apoi de ușă lăsându-se în jos. Era confuză în legătură cu ce simțea pentru Yoongi. Ea, care nu se atașa de nimeni de frică să nu fie rănită iar, găsește liniștea după care tânjea de ani buni  în omul care a rănit-o de la prima lor interacțiune. Prima dată sărutul apoi noaptea în care a dormit în patul lui, din care nu-și mai amintește nimic. Lacrimile îi inundă obrajii palizi și mici suspine își făcură apariția.

Pe cealaltă parte a ușii, Yoongi încă stătea nemișcat încă gândindu-se la ce  tocmai a zis fata pentru care a dezvoltat mii de sentimente într-un timp înfricoșător de scurt. Cam de prima dată de cand a văzut-o.  Până acum simțea că trebuie să o protejeze însă nu știa de cine anume. Acum și-a dat seama. Fata trebuia protejată de demonii care sălășluiau în sufletul ei, care erau aceiași demoni care dominau și sufletul lui Yoongi.

Mici suspine se auzeau din interior.

-PLEACĂ! Țipă fata în cazul în care Yoongi încă era în fața ușii.

-Niciodată. Vreau să te știu bine. Mă doare inima când îți aud suspinele. Te rog, fă-ți un ceai în caz că nu ți-ai făcut încă, pune-te în pat și încearcă să adormi. Îți va face bine. Eu voi fi tot aici, dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să-mi ceri. Spune Yoongi in timp ce se lipește și el cu spatele de ușă.

Fata din interior nu se clinti. Pur și simplu nu înțelegea de ce face toate astea.

-Faci astea pentru că te simți vinovat?

-Normal că mă simt vinovat, am fost un prost. Dar mai mult fac chestiile astea pentru că așa simt, pur și simplu vreau să te știu în siguranță.

Stateau spate în spate, fiind despărțiți doar de o ușă.
Fetei încă îi scăpau mici suspine.

-Hapciu!

Se auzi un strănutat din partea lui Yoongi
Urechile fetei se ciuliră. Se simțea vinovată că-l lasă să stea pe coridorul rece, până la urmă bărbatul a fost grijuliu și i-a cumpărat câte ceva, nu voia să răcească.
Se hotărâ să nu mai fugă de realitate ci să o înfrunte. Luă plasa de lângă dânsa și se duce la aragaz punând apă la fiert..

Yoongi, auzind pașii fetei îndepărtându-se, crezu că aceasta se duce în pat. Se bucură însă după nici două minute pașii se apropiară iar și un mic ciocănit se auzi dinauntru. Acesta se ridică cu repeziciune iar ușa se deschide, în fața lui Yoongi fiind fata care acum avea un strat nou de lacrimi uscate.

-Intră te rog, nu vreau să răcești...adică..nu pot să te las aici...și.dar daca vrei..dar chiar... începu ea să se bâlbăie și aceeași roșeața în obraji își face apariția. Nu voia să arate că-i pasă chiar atât de mult de el. Nu înțelegea de ce se simte așa în preajma lui, o mică parte din ea  încă îl ura.

Yoongi era cu adevărat uimit. Nu se aștepta să-l invite înăuntru. Dă din cap și  înaintează fără să spună nimic.

Capitolul e cam scurt și îmi pare rău. Am incercat și povestirea din perspectiva autorului și pot spune cu mâna pe inimă că nu mă pricep la asta(ori e prea târziu pentru mine, idk)

Simt nevoia să-mi pun profilul de insta în descriere sau la sfărșitul unui capitol. Idk, vreau doar să vorbesc cu army, mi-ar plăcea la nebunie. Ce ziceți? V-ar interesa?