You Are My Dreamcatcher -Min Yoongi

16

~Suga~

Intru și o garsonieră își face apariția în fața mea. Totul era ordonat.  Ea închide ușa și mă conduce în cameră.

-Ia loc, te rog. spune ea îndreptându-se spre aragaz. Tremura semn că starea ei de sănătate încă este deteriorată. Pune mâna pe ibricul care șuera pe aragaz. S-ar putea frige.

-Permite-mi să te ajut. Șoptesc și mă îndrept spre ea.

-Mă descurc.

-Tremuri prea tare, ai putea să te rănești.

Aștept să-și ia mâna de pe ibric însă nu o face.  Eram în spatele ei, ea nu dădea semne că m-ar fi observat. O vedeam cum încearcă să se calmeze. Eram amețit din cauza prezenței ei, îmi dădea o stare de liniște dar și de agitație. Observasem cât de incomodă era prezența mea pentru dânsa însă nu voiam să plec.

-Ceai sau ciocolată caldă? Se întoarce brusc, privirile noastre întâlnindu-se pentru doar o milisecundă însă am fost capabil să văd cât de tulburată este. Prezența mea îi face rău, ar trebui să plec.
Își ia privirea din ochii mei și și-o fixează pe un obiect random din cameră.

-Ți-am spus să iei loc. Abia aud ce-mi zice.

Eram neclintit. În mine se ducea o luptă crâncenă, să plec și să nu-i mai apar niciodată în cale pentru că îi fac rău doar cu simpla mea prezență ori să rămân și să încerc să-mi repar greșeala, cu riscul ca la final să mă urască și mai tare.

-Ceai. Spun dându-mă un pas înapoi.

Ea dă din cap și se întoarce să pregătească ceștile.

Mi-am aruncat privirea prin cameră, aceasta fixându-se pe o piramidă din tuburi care îmi erau dureros de familiare. Atunci mi s-a confirmat prezența demonilor cu care se confruntă fata care acum iar atinge ibricul cu mâna tremurândă.
Mă reped către ea și-mi pun mâna peste a ei ajutand-o. Am simțit cum s-a agitat pentru câteva secunde sub atingerea mea apoi s-a calmat, lăsându-mă să pun apa fierbinte în căni, mâna ei fragilă încă fiind în palma mea.

Ne-am pus la masă. Treceau minutele pe lângă noi și niciunul nu a scos vreun cuvânt. Cănile rămăseseră neatinse. O pătură densă de liniște se lăsă peste noi. Ticăitul ceasului care  arăta o oră mult prea târzie și respirațiile noastre se mai auzeau în încăpere. Ea se uita oriunde altundeva doar la mine nu.

-Încetează! Sparg tăcerea și arăt către  unghiile ei care iar se înfigeau în palme. Mă durea să o văd atât de inconfortabilă în preajma mea.

-Bea-ți ceaiul, se răcește. Spune ea, scuturându-și mâinile și uitându-se la cănile din fața noastră.

Iau ceașca de pe masă și arăt către cana  ei cu ciocolată caldă. Ea o ridică de pe masă cu ambele mâini și ia câteva guri. Aud un sunet involuntar de relaxare și plăcere din partea ei. Am zâmbit la gândul că e puțin mai bine. Ea se înroși, privirea  încă zăbovindu-i prin cameră.

-De ce nu te uiți la mine? De ce nu mă privești?

-De ce ești aici?

-Ți-am mai spus, voiam să văd dacă ești bine.

-De ce?

-Pentru că îmi pasă de tine.

-De ce?

-Îți este frică de monștri?

-Ce? Spune ea confuză dând să se uite la mine dar se opri.

-Răspunde, te rog.