̶🌷C̶̶a̶̶p̶̶i̶̶t̶̶o̶̶l̶̶u̶̶l̶ ̶2̶ ̶-̶ ̶<̶̶<̶ ̶1̶̶>̶̶>̶ ̶🌷

176 24 8
                                    


- Nu știu ce să zic, mama. Nu am mai trecut de mult timp pe acolo. Și cred că scaunul cu rotile nu m-ar ajuta deloc.

- Oh haide, copile. Nu ai mai trecut pe acolo de ani! Nu crezi că mătușa ta nu ar fi bucuroasa sa te vadă? Până acum a venit ea la noi. Acum e și rândul tău.

 
  Băiatul, neștiind cu ce sa mai răspundă, rămase liniștit.
  Da, îi era dor de mătușa lui. Doar că...

- Hoseok, știu că ți-a fost greu atunci, dar trebuie sa înțelegi că nu ai cum sa fugi de asta toată viața ta, ok? Este doar o vizită, Hoseok. Nu o sa se întâmple nimic.

----------------------------------------------------

   Acesta se afla in mașina părinților lui.
Deși era pe la jumătatea drumului, băiatul încă era sceptic. Poate mătușa lui era supărată pe el deoarece acesta îi refuzase toate invitațiile.

   Nu peste mai mult de douăzeci de minute, masina ajunsese în fața blocului.
Părinții îl ajutaseră pe băiat, punandu-l in scaunul cu rotile.

   Da, acesta suferise un accident de mașină în urma cu câtiva ani care i-au paralizat picioarele. Acesta mergea zilnic la orele de recuperare, deși fusese învoit acum.

   Cu greu cu vai, au ajuns în sfârșit în fața ușii.

- Vai, Dumnezeule! Hoseok, ce mare ai crescut!

   Femeia îl luase pe băiat în brațe, pupandu-l pe obraji.

- Nu pot sa cred că ai împlinit douăzeci și doi de ani!

- Douăzeci și trei, defapt.

- Nu ai idee cât am așteptat să veniți. Haideți, intrați!

   Ca de obicei, cei trei erau bine veniți în casă femeii.
  

- Mătușa, aș putea să mă duc în camera în care obijnuiam sa dorm?

- Sigur, scumpete. Voi veni și eu în câteva minute pentru a te ajuta cu bagajele.

   Brunetul se îndrepta spre camera acestuia, deschizând ușor ușa.

  Totul părea aproape neschimbat.
Aceleași draperii, aceleași așternuturi și majoritatea jucăriilor pe care le avea Hoseok de când era mic.

  Băiatul închise ușa, urmând să se pună cu grijă pe patul care era la o înălțime asemănătoare ca si a scaunului lui.
 
  Acesta își scoase telefonul și apelă numărul persoanei cu care abia aștepta să vorbească.

- Felix?

Da, iubire?-





I HAVE ANXIETY// SOPEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum