Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE

🌸4🌸

✖️ Capitol Necorectat ✖️

— Am venit sa te vizitez, nu vezi?

— Sincer sa fiu cred că m-aș fi simțit mai bine dacă nu erai tu aici.

— Haide, nu mai vorbi așa. Știu că îți place prezenta oamenilor.

— Asta înseamnă că tu nu ești om?

   Hoseok se blocase pentru un moment, rămânând cu gura deschisă.

— Ok, domnule Min.

  Băiatul se aruncă pe patul lui Yoongi, celălalt uitându-se șocat la Hoseok deoarece cineva reușise să îi fure patul.

— Da-te jos, șoarece.

— Defapt, patul este foarte pufos-

— Am spus sa te dai, Hoseok!
Se răsti Yoongi la băiat.

  Celălalt, fiind puțin speriat de reacția băiatului, se ridicase de pe pat.

  Acesta rămase putin confuz.
Când erau mici Hoseok mereu era bine venit în camera lui Yoongi. Dar acum se poartă ca si cum ar fi dușmani.

— Uite, Yoongi. Am venit doar să-mi de scuze. Îmi pare rău dacă te deranjez sau ceva dar chiar as vrea sa ne întâlnim din nou-

— Doar pleacă, Hoseok.

— Dar-

— Chiar trebuie să-ți repet de doua ori?
 

   Acesta își ridicase tonul vocii din nou, facandu-l pe Hoseok să-și lase capul în pământ.
  De când s-au cunoscut prima data Yoongi a observat că celălalt era instabil emoțional. Ceea ce, din punctul lui de vedere, i se părea o slăbiciune de care ar putea profita.

   Hoseok se îndrepta spre ușă.

— Hoseok, stai!

   Yoongi îi apucă brațul băiatului, acesta fiind confuz.

— Îmi pare rău că m-am răstit așa la tine. Probabil am exagerat și ziua trecută la fel. Uite, poți sta aici cat vrei.
Îi făcuse semn să se așeze pe pat.

  Lui Hoseok i se luminase fața.
Yoongi chiar își recunoscuse o greșeală?

  Oh, dar asta era doar începutul. Hoseok habar nu avea de intenția celuilalt.