Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE

🌸5🌸

✖️ Capitol Necorectat ✖️

   In ultimul timp aceștia deveniseră mai apropiați.
   Hoseok reușise să se întâlnească și cu vechii lui colegi însă mai puțin cu Namjoon.
   Aparent, acesta se mutase in urma cu doi ani la altă școală.

   Cei doi se aflau în camera lui Yoongi, jucându-se cărți.

—Nu e corect, Yoongi! Tu mereu trișezi. De ce nu vrei sa joci corect?

— Eu nu trișez, Hoseok. Ești tu prea slab.

   Băiatul, văzând că rămase fără replică, se bosumfla și își puse capul pe pernă așteptând ca Yoongi să își ceară scuze.

   Celălalt oftă, urmând să se pună lângă prietenul său.

   Hoseok, fiind un încăpățânat, i-a întors spatele lui Yoongi spunându-i sa plece.

   Dar ce credeți? Yoongi nu dă nici doi bani pe spusele aceatuia.
   Apropiindu-se de el, își înfășoară mâinile în jurul lui Hoseok.
   Își afundă năsucul lui în hanoracul băiatului, inspirând mirosul lui specific de cireșe și vanilie.

   Hoseok, fără să își de-a seama, roși puțin, uitând complet de 'jignirea' lui Yoongi.

   Sa fie sincer, acesta a început să simtă ceva pentru verzuiul de lângă el, chiar dacă nu era sigur legat de sentimentele lui.

   Adică da, i-ar fi plăcut enorm să-și petreacă timpul non-stop cu acesta. Dar ceva i se părea puțin ciudat la mijloc.
  

— Ai adormit?

  Hoseok tresări puțin din cauza micii sperieturi de care avuse parte. Se pare că fusese pierdut ceva timp între gândurile lui.

— Poftim? Nu, nu dormeam!
Spuse Hoseok puțin agitat.

   Verzuiul chicoti puțin, trăgându-l mai aproape pe celălalt.

— Știi, m-au invitat niște prieteni undeva. Ai vrea sa vii și tu?
     Rosti Yoongi apoi urmând să se ridice.

— Da, sigur. Când ar trebui sa ne pornim?

— Peste încă două ore. Sunt sigur că o să-ți placă de ei.
  

                     Time Skip

    Cei doi se aflau în fața unui magazin de electrocasnice.
Hoseok era puțin confuz,dar încerca să ascundă acest lucru.

— Prietenii tăi lucrează aici?

— Hoseok, nu fi prostuț.

  Chiar înainte de a mai spune ceva, în fața lor se arată trei băieți  cam de aproximativ aceeași înălțime.

— Hey, Yoon. El cine e?
   Îl interoghează pe Yoongi.

— Este un vechi prieten. Poate o sa ne ajute.

— Sa zicem. Oricum, eu sunt Joseph.

— Hoseok!
Spuse, urmând să de-a mâna cu băiatul din fața lui.

— Aceștia sunt Mark și Leo.
  Îi prezența și le ceilalți doi.

— Bun. Când începem?
Spune Leo.

— Chiar acum! Îi răspunse Joseph.

— Auzi, ești sigur că nu are alarme?

— Nu te mai purta ca un copil, Mark! Magazinul ăsta e de când lumea aici.

   Hoseok era confuz. Nu înțelegea ce se întâmplă în jurul lui.

— Mă scuzați, spune acesta luandu-l pe Yoongi de braț. Revenim imediat.

   Hoseok îl trase pe verzui undeva departe de băieți, in așa fel încât să nu îi audă nimeni.

— Auzi, Yoongi. Ce se întâmplă Defapt aici?

— Oh, nimic important. Doar îi ajut pe idioții ăștia trei sa spargă un magazin-

— SĂ CE?

— Mai încet, copile. O să ne audă.

— Yoongi, ești normal la cap? Eu credeam că mergem în parc dar ce sa vezi? Am venit aici ca să dăm un jaf!

— Uite, Hoseok. Nu am chef de moral ta acum așa că-

   Acesta nu apucase să își termine propoziția că Hoseok îl trase mai aproape de el. Nu. Mult prea aproape de el.

— Uite care e treaba, Yoongi. Nu as vrea sa o iei pe o cale greșită din cauza acelor băieți, okay? Nu spun asta doar ca sa nu am și eu probleme. Doar că nu aș vrea să iei o decizie care în viitor te poate afecta.

   Yoongi rămase blocat.
Și nu, nu era din cauza chestiilor pe care i le spusese Hoseok. Acesta se blocase deoarece distanța dintre ei era milimetrică.
  Încă o mișcare și l-ar fi putut... Nu! El trebuie să-și continue planul.

Dar nu planul legat de jaf.