Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE

🌷9🌷

  
- Hoseok...

- Îmi pare rău, Yoongi. Doar... Uita de asta, bine? A fost doar o greșeală.

Brunetul se urcă în cărucior, plecând de grabă din sufragerie.

- Hey, băieți, ce s-a întâmplat aici?

Vocea doamnei Jung se făcu auzită, încercând să îl ajungă din urmă pe Hoseok.

- Hoseok, stai mai încet, copile! O să leșin aici de la atâta alergat!

Femeia se puse în genunchi, ajutandu-l pe Hoseok sa se încalțe.

- Spune-mi, Hobi, s-a întâmplat ceva? Te-a jignit într-un fel? V-ați certat?

  Aceasta își bombarda fiul cu întrebări dar, in schimb, tot ce primea era doar o față îmbufnată.
Zici că i-ar fi furat un copil jucăria.

- Nu. Nu s-a întâmplat nimic. Acum va puteți grabi, va rog? Deja m-am plictisit sa stau aici.

Femeia oftă, urmând să își cheme soțul

- Ne-a făcut o mare plăcere să venim la dumneavoastră, doamnă Min!

- Și nouă la fel! La revedere!

_
_
_

- Yoongi unde te duci?

  Nici un răspuns.
Băiatul se îmbrăcă rapid, urmând să își ia cheile de pe noptieră.

- Yoongi, raspunde-mi la întrebare!

  Acesta își dă ochii peste cap, urmând un moment de liniște.

- Ma duc acasă, mamă. Deja e târziu.

- Dar lucrurile tale...

- Le i-au mâine. Ne mai vedem, pa.

Și, acestea fiind spuse, băiatul ieși val-vârtej din casă.

Perfect. Acum trebuie să mă ocup și de mofturile lui Taehyung. Nu e ca si cum nu mi-a ajuns toată drama pe ziua de azi.