Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE

🌸3🌸

    Hoseok statea în camera lui.
Încă nu își putea lua gândul de la vorbele pe care i le adresase Yoongi ziua trecută.

    Acesta a încercat sa îi scrie, chiar a mai întrebat și niște oameni din apropiere despre el. Bineînțeles, pe vechii lui prieteni.

    Acesta știa unde stătea băiatul dar îi era frica sa se ducă la el. Plus, nici nu știa cum va reacționa dacă va face asta.
Dar, sa fim serioși, el e Jung Hoseok. Nu se lasă niciodată bătut.

    Dar, una peste alta, și-a luat inima-n dinți și s-a decis să se ducă la casa lui Yoongi.

________________________________

  Acesta se afla in fața casei. Sincer, nu era urâtă.
Acesta avea două etaje iar pe dinafară era albă.

   Băiatul bate de câteva ori până când aceasta se deschide.

— Bună ziua, doamnă Min!

— Bună ziua...
— Sunt eu, Hoseok!

— Oh, serios? Dar ce mare ai mai crescut! Spune femeia ciupindu-l de obraji.
De fapt, era chiar drăguță. Mică și slăbuță.

— Haide, intră! Cu siguranță Yoongi va fi fericit să te vadă după atâția ani.

— Da, și eu sunt sigur de asta...
Rosti băiatul cu puțină nesiguranță.

— Este in camera lui. Mai tii minte unde este sau te conduc eu?
Spune aceasta după chicotind.

— Sigur că mai țin minte unde se află. Mulțumesc foarte mult!

— Sigur nu ai să îți fac o gustare sau un ceai?

— Nu, mulțumesc.

— Bine atunci.

                 Hoseok POV

    Calc ușor pe treptele care duceau spre etaj, ajungând în fața ușii lui Yoongi.

    'Oare să intru? Dacă se schimbă?' Se panică Hoseok.
'Oh haide, Hoseok! Amândoi sunteți băieți. E normal.'
    'Dar daca mă dă afară când mă vede? Daca mă aruncă pe geam?
Eh, lasă! O să ajung sa stau o veșnicie aici daca mai continui să mă gândesc atât.'

     Bat de doua ori în ușă dar nimic.
Apăs ușor clanța și dau de un Yoongi cu căști in urechi și cu muzica la maxim.

    Acesta își îndreptă repede ochii spre mine, urmând să-și arunce căștile pe pat iar apoi sa mă de-a la o parte pentru a trânti ușa.

— Ce mama naibii cauți aici?