Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE

🌸11🌸

   Nimic nu-i putea umple golul din sufletul lui Yoongi. Nici măcar îmbrățișările calde sau pupicii dulci pe care ii dăruia Taehyung pe obraz.

   Acesta se simțea vinovat și gândul că nu îl va mai putea recupera vreodată pe Hoseok nu îi dă pace.
  
   Dar, în același timp, se gândea că a făcut ceea ce trebuia. Hoseok la rănit, nu-i așa?

   Ei bine, acum stătea pe canapeaua din sufrageria sa împreună cu brunetul.
   Prietenul său incerca sa facă tot posibilul sa îl facă să uite de Hoseok. Nu doar pentru a îl avea pe Yoongi, dar și pentru a îl proteja.

— Yoongi... Nu ai vrea să ieșim în oraș? De aproape două zile stăm și ne uitam la seriale. Azi dimineață mama ta ne-a întrebat dacă suntem bolnavi.

   Verzuiul stătu puțin pe gânduri și, într-un final, accepta.

___________________________________

   

    Hoseok se afla in camera lui uitându-se pe telefon.
  Nu, acesta nu trecuse peste acea fază. Ba chiar fusese de doua ori mai afectat ca prima dată.

  Gândul că Yoongi este acum bucuros că și-a luat însfârșit 'revansa' îl face să se gândească că el nu a însemnat nimic pentru verzui. Că a fost doar o pierdere de timp pentru el.

-

— Hobi, unde pleci?
Îl întrebase mama lui, observând că copilul ei se îmbracă.

— Merg până afară, mamă. Nu durează mult.

— Sa nu stai mai mult de un sfert de oră, ai înțeles? Este aproape ora unsprezece seara și-

   Ușa se trânti brusc, dandu-i de înțeles femeii că băiatul nu ascultase nimic.

-
-

  Pasul lui devenea din ce in ce mai alert. Inima parcă îi ieșea din piept, lasandu-si ușor lacrimile sa se prelingă pe obrazul lui catifelat.

  Vântul puternic îl clinteau puțin câte puțin pe băiat, dar acesta tinandu-si echilibrul pentru a nu fi luat de vânt.

  Mai avea de trecut o trecere de pietoni și ajungea la locația propusă. Acesta jurase că nu o sa o mai facă din nou dar uite-l acum. Doar la câțiva metri distanță de locație.

  Dintr-o dată, totul devenise negru. Corpul parcă nici nu mai era acolo.

  Singurul lucru care i-a răsărit în fața ochilor înainte de impact au fost ei doi.
  Printre mulțimea de copii, se aflau ei tinandu-se de mână și râzând.
  Cât ar da sa se întoarcă înapoi...
 
 
  Dar acum nu avea ce face.
Voci panicate se auzeau în jur iar, ca din senin, acestea se opriseră lăsând întunericul sa cuprindă totul.