Încă mă uitam la el mai bine de câteva minute. Mereu mă fascina cat de morocănos poate fi.
-Hoseok! Vii să ne jucam cu plastilina?~ Jk
-I-Imediat!
Îi răspund colegului meu, inca continuând să mă uit la băiatul morocănos.
--------------------------
𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑍𝑖 𝐷𝑒 Ș𝑐𝑜𝑎𝑙ă
-Mami... Ești sigură că totul va fi bine? Daca nu îmi voi face prieteni... Daca nimeni nu va vrea sa îmi fie prieten? Zice micul Hoseok, afisandu-si pe fața ochișorii de cățeluș.
-Puiule, totul va fi bine! Vei vedea. Acolo toți copiii sunt prietenoși. Îți promit.
Cei doi erau în curtea școlii.
La un moment dat, privirea lui Hoseok ii picase pe un mic băiat cu parul verzui. Acesta purta o salopetă mica albastra, exact ca Hoseok.
--------------------------
De atunci, Hoseok a început să îl "urmărească".
De fiecare dată când încerca să vorbească cu micul băiat morocănos, acesta îi "întorcea spatele".
Nu prea comunica.
Rareori mai stătea cu colegi. Dar cel mai des lucru era să se joace el singur cu niste note muzicale confecționate din lemn sau sa deseneze.
Școala începuse mai bine de 2 săptămâni.
In camera plina cu copii, se ivi și vocea educatoarei.
-Astazi am pregătit un joc pe echipe, copii! Va rog să fiți atenți la explicațiile mele!
"Joc pe echipe? Poate asta este șansa mea de a mă împrieteni și cu băiatul morocănos!" Își spuse Hoseok in mintea lui
CITEȘTI
Ｉ ＨＡＶＥ ＡＮＸＩＥＴＹ// SOPE
Fiksi Penggemar♠️ Hoseok și Yoongi, doi băieței de la grădiniță, ajung sa devina nedespărțiți până în momentul în care Hoseok este nevoit să se mute. ♠️ Sope ♠️
