ᎷᎩ ᏗᏒᏒᎧᎶᏗᏁᏖ ᏰᎧᏕᏕ |Ꮲ.ᏟᎽ.

Capitolul 6

— Ști să cânți la pian?

Vocea șatenului mă făcu să-mi iau o clipă ochii asupra clapelor pianului ce trona în mijlocul camerei privindu-l.Eram încă în casa grizuilui îngâmfatului,dacă nu mă oprea șatenul,probabil acum eram în drum spre casă nici vorbă stând în camera de zi suspectând cu privirea fiecare lucrușor al casei.Am schițat un zâmbet inofensiv dându-mi o șuviță de păr de pe ureche fiind vizibil jenată.

Cei doi plecase acum câteva minute lăsându-mă singură,când m-am întors am dat de șaten ținând în mâini o tavă cu băuturi,mai mult că sigură acesta fusese ideea lui nici gând a grizuilui care după expresia lui când reveni părea destul de iritat

 Stai calm că sentimentul era reciproc,nici eu nu te înghit.

L-am privit fugitiv înainte de a-mi concentra privirea asupra paharului cu suc înmânat de către șaten,trebuia să recunosc dar cu fiecare gest al acestuia făcea să pară cea mai drăguță persoană întâlnită de mine mai ales printre bărbați.I-am zâmbit zburdalnică luând o guriță din conținutul paharului urmând să-l așeze pe masa de sticlă și să-mi concentrez din nou atenția spre acel pian de o frumusețe încântătoare.

— E așa frumos!

— E,nu-i așa?Mă aprobă șatenul susținându-mi ideea.

— E un instrument foarte versativ,foarte cald,dinamic și foarte ușor de nuanțat când vine vorba de producerea sunetelor,dar nu toată lumea poate cânta la el.Eu unul am încercat.Se amuză acesta și atunci i-am dat o căutătură confuză.

— Dar pare că știi destule despre el încât să-l îndrăgești,nu?L-am susținut privindu-l dornică parcă să-l aud cântând.

— La nevoie omu' învața,însă nu toată lumea are acel talent să se pricepe la toate,eu unul n-am fost înzestrat cu acest talent,nu că Chanyeol care pot spune că se încadrează în toate când vine vorba de talent.

I-a tras o privire amuzantă grizuilui care părea că se plictisește de moarte la discuția noastră.Eram abia de 20 de minute în locul ăsta expirând același aer cu el și parcă erau ore întregi de când mă aflam aici.

— Ai degând să ne cânți ceva sau ai de gând să ne ți așa?L-a nestăvit acesta prin priviri gest ce-l făcu pe grizui să-și de-a ochii peste cap și să se așeze pe băncuța din dreptul pianului eu fiind chiar în dreptului său.

Odată ce primele 2 clape au fost apăsate un sunet profund mi-a cutreerat timpanele fiind urmat de altele,apăsa clamele pianului lent,parcă le mângâia producând cel mai frumos cântec.Nu cunoșteam cântecului,defapt nu cred că l-am auzit vreodată și deși eram adeptă muzicii clasice acum eram mai mult ca sigură că ceea e auzeam nu era real.Modul cum întrepreata piesa mă făcea să cred că piesa era o parte din trăirile lui,ceva atât de profund,precum și mimica feței lui ce făcea să pară un maestru în artele cântatului la pian.Cum se făcea că părea atât de liniștit și pașnic când cântă ,iar înainte să se așeze la pian era atât de acid?Era un mister total ,ori mă făcea să cred să așa era caractetul să defapt,unul de prost gust.

Odată ce ultimele clape au fost apăsate și piesa luă sfârșit iar odată cu asta și starea lui reveni la normal,nu-mi dasem seama dar pe tot parcursul piesei acesta își ținuse ochii închiși,nefiind capabil să ne acorde vreo importanță de cât propria prezențe.

Un bătut din palme se auzi îndreptându-mi privirea spre cel din fața mea.Baekhyun zâmbea până la urechi

— Nu cred că o să mă satur niciodată de asta!Grizuiului îi trase o privire degajată neînțelegând la ce se referea.În schimb Baekyun doar zâmbi până la urechi luându-mă de umeri.