❝ Momentul în care crezi că iubirea nu mai are nici-un sens în viața ta,O lume pe care crezi că minciuna și înșelatul sunt singurele opțiuni pe care cineva le poate alege și că acele alegeri te pot costa chiar viața și pot răni persoanele dragi...
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~~~~~~∆~~~~~~
Tocurile cu toc subțire răsunau zgomotos pe holul lung al companiei acompaniat de o înjurãturã demnă de toatã nebunia.Îmbrãcatã obișnuit într-o pereche de pantaloni de stofă negrii dungați,strânși bine pe coapsele ei voluptoase și cãmașa blue deschis.Irene pãși nervoasã printre personalul companiei direct spre biroul manager-ului.Unghile i se pricinui forțat în palme,mânioasã urmând mai apoi să-și aproprie pumnul de ușã,bătând de douã ori în ușã.Vocea groasã ce i stopă timpanele șatenei veni ca un rãspuns,o invitație ce fusese datã drept intrare spre biroul bãrbatului.Când intrã ,mirosul de cafea îi înbãtã nãrile,iar aburi ce plutea în aer,cât și dosarele împrãștiate pe tot biroul,o fãcu sã creadã cã bãrbatul de puțin timp veni și el.
— S-a întâmplat ceva domnișoarã Im?
Zâmbetul bãrbatului pierii când îi sesizã expresia acesteia când închise ușa în urma sa.Îi fãcu semn spre biroul său.Luã loc pe unul dintre scaunde privindu-l,defapt privea într-un punct încercând sã-și repete ceea ce voia sã spunã,dar adevãrul era cã pânã sã intre în birou și sã se așeze,parcã curajul îi dispãru de tot.
— Înțeleg cã sunt o nouã angajată la aceastã companie,nici nu am pretenții.Dar totuși,tind sã cred că m-am descurcat destul de bine în ultima vreme.De ce vreți să-mi faceți asta?Se oprii doar ca sã-și rãvășeascã nervoasã bretonul lung.
— Să înțeleg cã ai aflat.
O privi bãrbatul pe sub gene,aplecându-se dupã ceașca de cafea ce o avea așezatã pe birou printre zecile de dosare.Ai spus cã n-ai pretenții nu.Se încruntã acesta,fața brunetei schimbându-se radical în cu totul alta.Nervoasã probabil cu vreo migrenã la cap,dar cine știa.
— N-am,pãi de aceia nu mã așteptam ca de la o asistentă obișnuitã,sã mã numiți asistenta lui personală.Chiar Dvs. mi-ați spus că dacă voi reuși sã menținem contractul cu cei de la revista de modã,îmi veți face o favoare!Mânioasã se aplecă spre acesta,prihonindu-și mâinile de birou.
— Domnișoarã Im!Reacția ta dã de înțeles cã parcã ați fost concediată!Se amuza.Ar trebui să te bucuri de postul ãsta,nu toatã lumea are șansa asta!Iar salariul tãu va fi dublu de acum în colo. Își așezã ceașca de cafea înapoi pe suport,continuând~Doar cã trebuie să muncești peste program în unele dăți.
— Nu-mi pasã de salariu!V-am spus clar care ar fi dorința mea.Sã mã mutați la oricare departament.Nu neapărat ca asistentã,mã pot descurca și în domeniul IT ce ține de programele companiei.Vã rog împlinițe-mi aceastã dorințã.
Își împreună palmele,rugându-le,și dacã acum câteva momente aceasta mânia se citea pe fața ei,ei bine acum era invers.Gesturile ce le făcea o făcea sã fie asemãnată cu o puștoaice ce își cerea scuze,cel puțin asta dădea de bănuit persoanelor ce o priveau prin peretele de sticlã a celuilalt departament.
