E trecut de miez de noapte, și pot zări poarta ce duce spre decembrie.
Nu mai e mult,
Dar ceața asta densă, venită parcă de nicăieri, îmi face mersul mult mai greu, respirația mai deasă, iar plămânii mai umezi.
Așa sper să-mi fie tot decembrie, să trec pe lângă monumentele ce-mi zac în suflet, ce datează în perioada asta.
Să nu le pot observa.
Dar tot greu va fi, căci pașii rămași pe acest drum încă nu s-au șters.
Le mai trebuie timp, e normal.
Singura diferență va fi că în acest decembrie, în urmă va rămâne o singură pereche de pași.
Și mirosul aerului va fi la fel. Va fi greu.
Ceața pare să se acomodeze.
O ceață atât de densă încât nici vorbele atât de ascuțite pe care le-am primit, nu ar putea fi în stare să o taie.
De data asta nici lumină pe acest drum nu va mai fi.
Lumânarea ce, pe timpul fostului decembrie, îmi lumina calea, s-a stins cu ceva timp în urmă. Ba chiar am și pierdut-o.
Nesăbuit sunt.
Dar să fie vina mea, oare?
Vreau un foc.
Se lasă frigul și-mi văd de drum.
Începutul de sfârșit e aproape.
CITEȘTI
Cenușă - Renaștere
PoesieBun venit în a mea lume, descrisă haotic, dar dacă o aranjezi cum ți se pare ție că decurg lucrurile, îi dai o cronologie. Fiecare interpretează ce vrea, cum vrea. Nu mă vait, nici nu mă laud. Călătorie plăcută. Destinația încă nu e determinată. O...
