Și ți-l port și te port mereu,
De atunci, de când... știi tu.
Nu-i nevoie să-ți aduci aminte,
Memoria ta uneori îți depășește curajul.
Ți-am spus, tot ce fac are un scop,
Dar tot ce fac necesită speranță,
Care la rândul ei întârzie de foarte mult timp,
Să apară. Am încercat să-i caut eu scuze,
Dar cât să mai fac și asta,
Cât să las de la mine,
Cât să-mi mai calc pe propriile gânduri,
Cât să-ndur?
Am limitele mele, pe care le-am modelat după timpul tău.
Se apropie ușor momentul în care o decizie va trebui luată.
I-aș căuta scuze din nou, dar nu vreau să mă distrug.
Nu din nou, nu pentru nimic.
Dar ce altceva aș putea face când,
Toate gândurile mele duc către tine,
Toate cuvintele duc către tine.
Fie ce va fi până la urmă.
Sunetul pașilor în liniștea nopții
Taie adânc pacea străzii.
Mă îndepărtez ușor.
Indiferent de circumstanțe, parcă, nu?
CITEȘTI
Cenușă - Renaștere
PoesíaBun venit în a mea lume, descrisă haotic, dar dacă o aranjezi cum ți se pare ție că decurg lucrurile, îi dai o cronologie. Fiecare interpretează ce vrea, cum vrea. Nu mă vait, nici nu mă laud. Călătorie plăcută. Destinația încă nu e determinată. O...
