Soarta ironiei

17 2 0
                                    


E ironic,

Dar în același timp un mister,

Cum această vindecare a unei amintiri

Vine ca la ea acasă.

Fără ca tu să-ți dai seama.

Dar, de ce?

A grăbit-o cineva?

I-a spus careva adresa?

Mă caută de mult timp?

Nu își au un mare rost aceste întrebări.

Dar totuși, nu e o dovadă de nesimțire să intri fără ca măcar să bați la ușă?

Poate gustul acela amar, de pe rană, devenise o obișnuință.

Nu mi-e dor, și nu am spus niciodată asta.

Dar această vindecare poate fi un semn bun,

Un semn al noului început.

Ca un roman tocmai terminat, și un altul abia început.

Sau o poezie.

Misterul constă în apariție.

Misterele nu sunt făcute să fie descoperite.

Altfel, nu ar mai fi mister.

E ironic.

Cenușă - RenaștereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum