Ceva numit speranță -3-

25 2 0
                                    




Vremea de palton trebuia să mă surprindă cu paltonul în mâna stângă,

Iar în mâna dreaptă o altă mână care să mă încălzească în locul paltonului.

Dar nu e așa.

Paltonul îl am pe mine ca să-mi țină de cald.

Ambele mâini îmi sunt în buzunarele sale calde,

Făcute sloi.

Nu mă plâng,

Nici nu mă laud pentru acestea.

Consider doar că, vremea de palton, acest anotimp dedicat,

Se îmbină perfect cu, ce să vezi, paltonul.

E ca și cum au fost făcute unul pentru celălalt.

Însă ca frunzele în fiecare toamnă, și paltonul cade de pe ai tăi umeri.

Și te lași pradă frigului ce vine din sufletul meu.

Dar tu emani căldură.

Deci căldură să devin.

Iar tu, să devii mâna mea dreaptă, dragă.

Cenușă - RenaștereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum