The crime

Capitolul 6

Helau! Am revenit. Deci sa incepem.

-Ce?!

Apoi fetita a disparut ca prin minune. S-a auzit un zgomot jos.. am coborat.. ceasul a inceput sa sune.. m-am panicat.. era Chris.. era... mort! Era intr-o balta de sange cu un cutit infipt in stomac si zgariat pe fata..o lacrima mi sa asternut pe obraz si am dat sa ies.. usa era inchisa apoi o fata a aparut.. avea ochii albi.. plina de sange.. si gura era cusuta cu o bucata de material. Doamne!! Ce este asta??! Am simtit o izbitura apoi totul sa facut negru..

- Unde sunt?

Simteam  niste dureri ingrozitoare... eram la spital.. nu vedeam foarte bine. Ma uitam in jur, apoi pe corpul meu. Pe maini si pe picioare aveam rani adanci, pana la os... m-am speriat.. dar apoi cineva mi-a atras atentia. Era Chris! Dar cum?!! Era mort... l-am vazut... inacel moment m-am deconectat de la aparate si am fugit in bratele lui. Nu l-am putut simti nici macar o secunda. Mi-a spus FUGI.. apoi a disparut.. am inceput sa plang in hohote.. strigam incontinuu AJUTOR!! Dar parca nimeni nu ma auzea.. un fior rece mi-a trecut pe sirea spinarii. Am stiut ca ceva se va intampla.. apoi sunetul ceasului...
- Fix acum??! Oricum.. pentru ce mai traiesc... persoanele iubite mor... se sting ca lumanarile.. am luat un cutit si am inceput sa ma tai inainte sa apara fantoma. Era negru.. apoi amintiri mi-au aparut ... zilele frumoase alaturi de parinti.. in familie.. era atat de frumos.. apoi mi-am adus aminte de ce a spus fetita si Chris... Se joaca cu mintea ta! Doream sa ma trezesc.. dar nu puteam.. parca cineva ma tinea... apoi brusc m-am trezit... eram in lanturi.. legata de maini si picioare. Si multe siluete de copii, femei si barbati apareau un jurul meu.. am inceput sa ma zbat.. dar inzadar.. ma gandeam: Nu imi este frica! Sunt doar in mintea mea... doar in mintea mea.. si ca sa vezi... m-am trezit.. eram tot pe patul de spital... ce chin.. tot aici am ramas?! Mai bine muream sa nu ma mai ma chinui! Un cosmar! Din nou m-am deconectat de la aparate si am luato la sanatoasa pe holuri..pana m-am ciocnit de o persoana.. era Chris!!! Dar.. cum..ce.. fara sa mai stau pe ganduri am intrebat:

- Ma vezi? Ma simti?

- Da. Nu am decat o zi la dispozitie sa te ajut.. sa stau pe pamant.. acum hai sa reparam ranile si hainele.

A batut, tipic, din nou din palme si totul era ca nou. Nu isi pierduse " magia" . M-a luat de mana si am plecat la el acasa.. acolo mi-a dat un colier ... arata ciudat..

- Ce e asta?

- Te va apara de acele fantome, dar nu iti pune toata baza in el!
Daca capitolul vi sa parut prea scurt imi pare rau! Multumesc pentru idei!