The crime

Capitolul 12

Nu imi venea sa cred.. vroiam sa ii spun. Dar ma simteam urmarita in acea zona. Am pornit la drum prin padure ca nebunii.. dar ce spun?! Suntem nebuni in sensul rau al cuvantului. Am zis sa nu ii spun despre mama lui,macar pana se linistesc ploile. Oricum aveam prea multe pe cap. Sentimentele mele erau confuze.. eu eram confuza. Simteam bucurie,tristete,frica, ma simteam urmarita,noi ne adanceam in padure din ce in ce mai tare.. parca simteam ce urma sa se intample. Imi doream sa devin din nou copil la pieptul mamei. Am auzit un zgomot, ca un strigat de ajutor. I-am atras atentia lui Chris dar a zis ca probabil e doar o capcana.. Insa inima mea nu indura acea persoana asa ca am luato la fuga in directia zgomotului. Chris a incercat sa ma impiedice dar de geaba. Alerga dupa mine, nu aveam timp sa ne pierdem acum, nu mai aveam decat 2 zile la dispozitie. Eram in criza de timp si da stiu ajut o persoana care cine stie cat imi mai ia din timp care este foarte pretios pentru mine.Dar doar asa ma pot simti impacata. Chiar daca oamenii care ma vad ma cred un monstru. Zgomotul se auzea in acea zona..dar nu am vazut nici o persoana. Chris m-a luat de mana si am luato la fuga pe drumul nostru, catre civilizatie, catre camera in care o vazusem pe mama prima data. Cu toate ca noi suntem obijnuiti cu chestiile stranii ne-am de speriat de o fetita plina de sange care striga dupa ajutor iar langa ea era o silueta inalta , aceea care ma controlase in magazin. Chris ma impins in semn sa o iau la fuga...vroiam sa o ajut. Nu vroiam sa treaca prin aveleasi chestii prin care am trecut si eu.. Dar poate a trecut deja.. Oricum nimeni nu merita asa ceva.. Mai ales la o varsta asa frageda. Se vedea groaza in ochii ei... insa poatre era o capcana. Am luato la fuga din nou regretand apoi ca am lasato in mainile diabolice ale spiritului, demon.. sau ce o fi el. Pe drum Chris imi tinea morala ca un parinte ceea ce ma enerva foarte tare dar imi dadeam seama ca tine cu adevarat la mine. Dupa aproape jumatate de ora de morala am iesit insfarsit din intunericul vesnic, care parca nu se mai termina. Chris a batut din palme din nou, m-a facut ca noua pentru a nu da de banuit cu ceva. Oricum lumea ne lua de nebuni dar ma rog.. Am mers direct spre casa mea.. care nu prea mai era a mea. Ci apartinea acelor demoni. Cand am ajuns am ramas incremenita.. casa ardea. Prin jur erau pompieri politisti si tot tacamul. Iam intrebat pe pompieri ce sa intamplat, din ce cauza a pornit incendiul. Au spus ca din cauza unei prize. Au primit un apel de la un barbat cu voce groasa care a chemat autoritatile. Au spus ca au gasif un cadavru de copil. Imediat mi-a zburat gandul la acea fetita din padure. Apoi.. locul era distrus.. cum puteam sa imi scap parintii si alte persoanape care cine stie erau si ele in aceeasi problema.. am crezut ca se sfarsise. Asa ca i-am spus totul lui Chris despre mama lui. Spre mirarea mea a fost calm desi mai murmura din cand in cand ceva.