Peter Andrews

44 7 0
                                    

Televizorul era pornit pe știri. Stăteam lângă mama și priveam noutățile zilei. Era vorba despre o crima sinistra. A 5 crima în ultimul an,dar crima aceasta ingrozise întregul oraș. Era vorba de o mână ruptă, împușcat în cap și pe talie urme de zgârieturi uriașe. Un vampir sa fie? Sau un vârcolac...îmi pusem în cap ca mutarea din Los Angeles în New Orleans îmi va aduce doar fericire dar se pare ca această crimă urma s-o dezvălui chiar eu, încă nu știam asta dar pentru mine era destul.
Prima zi de la noul liceu fuse oribilă, eram singură nimeni nu mă baga în seama. Încercăm sa par nepăsătoare, dar în cel mai neașteptat moment cineva mă bate pe umărul drept
-Hei..! Sunt Rose, vrei să fim prietene?
Ochii mei erau ațintiți la soldul fetei, avea un pumnal la ea.
-Dacă te întrebi de ce am un pumnal la sold, îl țin fiindcă știi tu.. crimele orașului
-Aha.. Da, bună și ție, sunt Toni! Încântată, da sigur vreau să fim prietene.
-Încântată și eu. Vrei să faci cunoștință cu băieții? Sunt alți 2 dintre cei mai buni prieteni.
-Sigur
Eram îngrozită, nu eram obișnuită să-mi fac prieteni, la vechea școală nu aveam prieteni, eram tocilara și îmi primeam bullying pe seama corpului meu, care acum arata mai bine
-Prieteni ea e Toni Gray, și vrea să vă cunoască
-Hey! Încântată de cunoștința.
Un băiat chipeș cu parul ca abanosul se ridica de pe scaun, într-un mod parcă încetinit.
-Nu i ciudat? Cum ai venit nou a fost deja o nouă crimă, destul de macabra. Apropo, sunt Peter!
Peter plecă nepăsătoar. În fața mea era alt băiat și Rose
-Oh, scuze sunt Kevin, scuză-l pe Peter, e cam.. Cam ciudat.. moartea bunicului său... da.. E cel care a fost omorât în urmă cu ceva zile..
-Îmi pare rău.. Nu știam... Și... Sincer și eu ași fi făcut la fel.. Dar cred ca nu sunt bine venită la voi în micul grupulet.
Încercăm să mă uit cu ochii fixi la Kevin sa nu clipesc dar chiar în acea clipă am strănutat.
-Sănătate!
Îmi trase cu ochiul și plecă. Rose spuse ca merge la biblioteca. Ramasem singura.. Mă îndreptăm spre gazeta școlii să iau ziarul zilei.
Am citit câteva paragrafe și m-am îngrozit, de ce cineva ar răni un om nevinovat..totuși prima zi zbura ca o pasăre.
Era seara. Nu știam ca eram vecina cu Peter. Fereastra mea era față în față cu a lui.. Am tras draperia să privesc ce face. Făcea teme.. camera lui era dezordonata.. Când mă uitam mai atent s-a întors și m-a zărit dar am tras repede draperia. Era așa frumos.. Dar în momentul acela îmi pusem în cap ca trebuie sa aflu făptașul morții bunicului lui Peter.
A doua zi mersem la școala, și ieșeam cu Rose și cu ceilalți prieteni ai săi, acum ai noștri. Asa au decurs primele 2 luni în orașul cel nou..
După primele 2 luni în New Orleans, Peter începu să mă agreeze cumva dar greu.
-Roșu sau Mov? Spuse Rose dintr-o data?
-Roșu
-Roșu, spuse Kev
-Mov, spuse Peter
-Peter trebuie mereu să strici rubrica de culori, în fine,rosu să fie.
-hei. Copii mi-a venit o idee.... știți ca eu și Rose vrem ambele să lucrăm la FBI, ne-am gândit ca am putea să începem niște cursuri pt așa ceva...sau..
-Sau ce? Spuse Peter
-sau sa aflam moartea bunicului tău
-cum? Ești vrun geniu?
-nu, dar sora mea lucrează demult la FBI ne-ar putea ajuta ea, spusem cu încredere.
-Bună idee, unde, și când sa ne întâlnim să cautam făptașul?
-În fața scolii, deseară după cină. Să aveți lanterne.
Apoi fiecare mergeam acasă. Când am ajuns acasă îmi pusem ghiozdanul lângă cuier și mersem în bucătărie.
-bună mami.
-Salut scumpete, cum ți a fost ziua?
-Super!
Am alergat pe scări în camera mea, mi-am pus lanternă, bandaje, și alte necesități într-un ghiozdan și le-am lăsat acolo pentru seara aceasta. Eram nesigură pe ce fac, dar voiam nespus de mult să ajung în ochii buni a lui Peter Andrews.

Sânge și Pedeapsă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum