Sânge și Pedeapsă

Suferință Și Iubire

Peter mă privi. Privirea lui îmi tăia respirația. Aproape ca era sa cad jos.
-Știai?
-Ce anume?
-Ca tatăl tău e criminalul?
-Nu de unde să știu? Chiar așa nebună mă crezi? Eu nu sunt el. Anunțăm dacă știam ca este el
-Serios? Nu glumești? Sângele apa nu se face asta știai?
-Peter putem vorbi despre asta calmi?
-Calmi? VREI SĂ SPUI CA SA VORBIM CALMI? HUNTER GRAY MI-A OMORÂT BUNICUL. SINGURUL OM CARE MĂ IUBEA MAI PRESUS CA DE VIATA LUI.
-Nu mai țipa.
-SA NU ȚIP? Spune mi acum sincer. Te-ai pus cu mine ca să i dai detalii tatălui tau?
-Nu! Ce nebunie de unde ai scos-o și pe asta?
-Te mai întreb oda..
II tăiasem propoziția.
-Nu-i nevoie. Nu sunt el și nici el nu e eu. El e criminal, iar eu te iubesc. Nu-mi pasă de el.
Am dat să-l sărut dar și-a ferit gura.
-Nu. Nu vreau sa ma săruți. Nu mai vreau nimic. Până aici a fost tot.
-Peter.. De ce?
-Nu pot fi împreună cu fiica, criminalului bunicului meu.
Lacrimile îmi patrunsera ochii.
-Peter așteaptă!
Am căzut în genunchi iar el a ieșit de la mine din camera. Am inceput să plâng simțeam că mor simțeam ca mi-am pierdut fericirea. Îmi era rău, mă durerea inima. Plângeam neîncetat.
********
După trei zile, eram în camera mea, nemâncata, sub pătură plângeam. Slabisem. Mama orice făcea nu era bine. Kevin si Rose mă vizitau zilnic dar eu nu ieseam de sub pătură. Repetam mereu ca mi-am pierdut fericirea. Când ma ridicam din pat cădeam în genunchi. Corpul meu era plin de vânătăi. Până la urmă într-o dimineață de week-end mă ridicasem să-mi iau de mâncare în camera. Am făcut și un dus, iar apoi m-am apucat de copist lecții din urma, și teme.
Rose aparuse în ușa.
-Uite pe cine vad ca face ceva productiv.. Cum ești?
Se așeza pe pat.
-Eh. Sunt bine.
-Nu prea cred.. Dar mă bucur că ai mâncat.
-Și eu. Ști ceva de Peter?
-Nici el nu a fost la școală zilele astea..
Ma ridicasem și mersem la fereastra . Camera lui goala.
-aha..am înțeles.
Timpul petrecut cu Rose mă imbujora. Eram fericita petrecând timpul cu ea.
Kevin era și el prin zona nu știam unde. Dar urma sa vina la mine.
*Peter *
M-am ridicat de pe canapeaua din sufragerie și am mers în dormitor. Era pustie. Aveam o cutie în mijlocul camerei cu lucruri pe care Toni mi le dăduse sau și le uitase la mine. Oricât o iubeam, nu puteam fi împreună cu fiica asasinului bunicului meu. Ar fi absurd. Totuși voiam sa rămânem prieteni dacă se putea. Kevin îmi spuse ca nu fuse la școală aproape toată săptămâna. La fel, nici eu. Probabil din aceleași motive. M-am dus la geam sa vad dacă e în camera sa. Era cu Rose. Vorbeau. Cred ca ajunsesem subiect de bârfă. Voiam sa i scriu sa ne vedem, să rezolvam între noi,dar era prea repede s-o caut.
Am pus lucrurile de la ea sub pat și m-am întins în pat. O lacrima îmi coborî pe obraz. Chiar o iubeam,dar și dacă ne-am împaca,gura lumii nu ne-ar da pace. Am adormit.
*Toni *
Rose plecase acasă. Eu stăteam în pat. Era deja târziu. Azi era duminica. Maine mergeam la școală și urma să-l vad pe Peter. Gândul la privirea lui mă sfâșia în doua. La cuvintele ce urma să-mi zică.
Am adormit sub lumina lunii.
Dimineața m-am trezit și am luat micul dejun. Sora mea citea un ziar.
-Neața, Toni, ești bine?
-Sunt bine. Mama?
-E la cumpărături cu Domnul Andrews.
-Se întâlnesc de mult timp..
-Știi Toni, domnul Andrews i-a spus ca nu va fi nimic între ei... Și plus că e căsătorit. Spuse Evelina
-Niciodată n-am văzut-o pe mama lui Peter..
-E jurnalista în New York. Nu vine des acasă.
-Aha. Am înțeles.
-Sigur ești bine? Pari neliniștita.
-Sunt bine, va fi ciudat doar să-l vad pe Peter după despărțirea noastră.
-Te înțeleg, totul va fi bine.
Apoi am plecat spre școală.
În fața porții intrării în școală mă așteptau prietenii mei, incluziv Peter. Îmi tremurau picioarele și simțeam că acolo mor. Rose îmi zâmbi.
-Neața, spuse Kevin
-Neața tuturor.
Am vrut s-o iau înainte dar Rose m-a tras în spate.
-Ma gândeam, ca în după amiaza aceasta sa facem temele împreună.
-Aaa..
-Sigur, spuse Kevin si o săruta pe Rose.
Mă gândeam la Peter.
*Peter *
Când i-am zarit fața, corpul, mi a venit s-o iau s-o sărut,dar nu am putut. Durea s-o vad asa, s-o vad ca suferă, și ca suntem doi prosti care încă ne iubim.
Am intrat la ore, și la un moment dat am zărit-o singura pe holul gol. Citea ceva. Am mers spre ea, cu pași mărunți.
-Hey.
-Hey, spuse ea.
-Ce faci?
-Citeam.. tu?
Picioarele ii tremurau și ziarul la fel.
I-am luat ziarul din mana și l-am pus pe pervazul geamului.
-Îmi pare rău.
-Si mie.. Spuse ea, ii dădură lacrimile pe obrazul sau. Am luat-o în brate, mă abțineam greu sa n-o sărut.
Apoi fugi.
*Toni *
Când m-a luat în brate inima îmi bătea tare. Știam ca mă iubește, și eu îl iubeam, dar ma abțineam să nu-i dau una pt ca m-a părăsit și nici nu m-a cautat după. Am mers la ore și după acasă. Nu am vrut să merg la Rose să facem temele împreună.
Am luat prânzul,apoi mama ma întreba
-Ești bine?
-Da..
-Deseară vine mama lui Peter în oraș, ne-a invitat tatăl sau la cina, vi?
-Aa.. Da... Voi fi acolo
Am urcat la mine în camera. Și începusem să țip.
"DE CE EU?"
*Peter *
I-am auzit tipatul de durere, apoi am privit pe fereastra. Plângea în ultimul hal.. Nu știam exact ce are. Dar în seara asta, mama venea acasă,si urma să iau cina cu familia Gray.