Omul În Negru

26 7 0
                                    

Am coborat scarile jos era exact cum am lasat incaperea cand am plecat in podul cabanei.Nimic suspect,am iesit in fuga afara din cabana.Afara soarele dadea semne ca vrea sa iasa de dupa norii fumurii,pasarile cantau iar caprioarele alergau de colo colo.Am inceput s-o luam pe carare in jos catre oras.Eram nesiguri pe noi de ceea ce s-a intamplat și eram infometati.Eu si Peter mergeam in aceasi directie spre casa nu scoteam niciun cuvant de parca am fi straini,am intrat in casa si am mers direct sa fac un dus.M-am uitat in oglinda la fata mea plina de murdarie ,mi-am desprins parul si am intrat sub dus.Apa calda imi incalzea pielea rece si murdara,incercam sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat si ce facea acel copil cu,cainele la ora cinci dimineata la cabana mortii.Am iesit din dus ,si am mers la mine in camera,mi-am luat o bluza si o fusta pe mine si am coborat la micul dejun de parca nu s-a intamplat nimic.M-am asezat la masa alaturi de sora mea si de mama
  -Unde ai fost?
  -La mine in camera si dimineata am plecat sa alerg .raspunsem
-Aha inteleg.
  Dupa ce am terminat de mancat am urcat in camera,m-am asezat pe pat si am scos din ghiozdan ce am reusit sa iau din cabana si parea suspect.M-am ridicat apoi sa vad daca Peter e în camera sa ,era chiar la fereastra,ma privea si imi zambea,m-am emotionat si am zambit si eu.Apoi am tras draperia si am cazut in fund de emotie,simteam ca uit de crime,mama stresanta sau alte probleme.M am asezat in fata mesei de machiaj si am inceput sa ma machiez,urma sa ies cu Rose .Imi priveam fata si ma gandeam la  Rose care era fericita cu Kevin. Cand am iesit din casa Rose ma astepta in fata casei cu masina ei cea noua,isi luase permisul,zburdam de fericire.               -De ce nu mi-ai spus? 
-Voiam sa fie o surpriza,haide urca sus plecam sa ne plimbam.                            Am cutreierat tot New Orleansul pana seara.Seara eram pe drum spre casa,era bezna si nici o masina pe strada,masina incetinea incet ,nu mai avea benzina .Ma speriasem nu stiam ce face,semnalul picase
 -Ce prostie,am plecat cu rezervorul plin .Semnal nu este,ar trebui sa asteptam in masina pana dimineața -Sau am putea fugi.FUGI IN SPATELE TAU!                                                              -Am alergat cativa metri apoi un om cu masca trase in Rose cu pistolul,era gras si avea gheare ca de varcolac,m am indepartat si ia rupt mana,n-o lovise in inima ,dar aveam nevoie de ajutor.Se indrepta spre mine dar cineva parca din cer picat l-a impins la oparte .Era insusi Peter,omul negru disparu nevazut .Ne urcasem in masina,masina mergea ca prin minune,si o dusem pe Rose la spital.Doctorii o dusera la terapie intensiva,stiam ca ceva nu e in regula,ma plimbam dintr-o parte in cealalta a holului pana a iesit un doctor.                                                          -Este bine,a scapat.Domnul politist va asteapta sa dati o declaratie despre cum arata omul in negru.

Dupa ce am dat declaratia am suflat usurata ,mama lui Rose ajunse la spital de asemenea si Kevin ,mama mea si tatal lui Peter.Eram ambii speriati ,fiind martori la o tentativa de crima.Mama si tatal lui Peter cazura de acord sa stam in seara asta impreuna,sa discuam si sa ne incurajam ca totul va fi bine. Deja era miezul noptii.                                                                                              Cand am ajuns acasa ,m am asezat pe pat si am inceput sa plang,tremuram .Peter era si el la mine,ma luase in brate si ma saruta pe frunte.Simteam ca mi se inmoaie picioarele.Apoi ne schimbasem ambii in pijamale,el dormea pe o saltea pe jos iar eu in patul meu moale si pufos cu asternuturi noi si curate.

Sânge și Pedeapsă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum