Won't give up

Ce-i aia dragoste?

-Harry!?! Unde mergem?

- O sa vezi! Ai rabdare! O sa-ti placa.-mi-a raspuns entuziasmat. 

-Esti tu sigur?-Harry mi-a zambit dulce fara sa-mi raspunda si si-a continuat drumul tragandu-ma dupa el. Am iesit din casa si-am luat-o prin spatele ei, am mers tot inainte pe langa cladire pana am ajuns intr-un fel de padure. 

-Harry? Asta-i o padure?

-Da.-a raspuns el simplu.-Dar e mai speciala, nimeni nu stie de ea, e dincolo de barierele magice si nimeni n-o poate vedea.

-Oh...interesant.- Harry mi-a aruncat un zambet viclean care mi-a ridicat semne de-ntrebare.

-Asteapta aici.- n-am apucat sa mai zic nimic ca deja disparuse. Am asteptat 10 minute si Harry tot nu s-a intors, deja ma plictiseam. Am inceput sa merg inainte prin padure fara o directie anume. Am ajuns la o rascruce, nu aveam idee incotro s-o iau. Chiar cand eram gata sa ma intorc si s-o iau spre casa in fata mea a aparut un fluture. Era albastru cu aripi mari parca de matase cu niste modele absolut superbe. Mi s-a asezat pe umar. Mi s-a parut ca l-am auzit spunand "urmeaza-ma." Dar asta era imposibil. Dupa mi-a zburat de pe umar si a inceput sa inainteze. L-am urmat, nu stiamnci eu de ce, parca picioarele mele actionau singure. Am mers o vreme dupa fluture insa i-am pierdut urma cand m-am oprit sa admir peisajul. In fata mea era o fantana arteziana imensa. In mijlocul ei se afla parca o usa, nu se vedea insa clar din cauza jetului puternic, dar nu parea foarte plauzibil. In jur era plin de niste flori superbe. M-am intors sa vad daca-i dau de urma lui Harry, insa cararea pe care venisem nu mai era.

-Frumos nu?- am tresarit speriata. Doua maini puternice s-au asezat in jurul taliei mele iar parfumul barbatesc mi-a invadat simturile. M-am relaxat in bratele lui si m-am rezemat de pieptl sau.

-Harry...-am zis eu abai revenita din soc.- Nu mai face asa ceva niciodata! Vrei sa fac infarct?- el a zambit si si-a asezat barbia pe umarul meu. Era o pozitie foarte draguta dar nu as fi recunoscut-o cu voce tare, plus ca Harry-mi era doar prieten, nu trebuia sa insemne nimic pozitia aceasta.

-Ce-i aici?-am soptit dupa un timp de tacere in care doar m-am bucurat de peisajul seren.

-O trecere intre lumea muritorilor si cealalta dimensiune. Dimensiunea magica. Cand vin pe aici cu tata in vacante si sunt trist sau nu pot gandi limpede ma refugiez in acest loc. L-am descoperit odata cand ma antrenam. Nimeni nu stie de el. Nu i l-am mai aratat nimanui. Acum este locul nostru secret. 

-Harry...iti multumesc ca ai impartasit asta cu mine.-am soptit miscata de gestul lui. Harry mi-a intins mana. I-am luat-o ezitand iar el m-a condus in spatele fantanii unde era intinsa o patura pe iarba. M-am uitat la Harry cu o spranceana ridicata insa el doar a zambit ca un ingeras.

-De ce m-ai lasat singura in padure?- am intrebat stiind deja raspunsul, dar voiam confirmarea.

-Trebuia sa pregatesc locul acesta inainte sa ajungi aici, plus ca stiam ca il vei gasi, am asteptat doar sa vad cat iti ia.

-Asa deci. Cu de-astea-mi umbli.-am zis eu in gluma.- M-a ajutat un fluture.-i-am facut cu ochiul zambind smecher.

Harry mi-a imitat privirea de mai devreme ridicand o spranceana.

-Un fluture?- m-a intrebat el curios.

-Lasa asta. Ce-i cu patura?

Mi-a zambit si s-a asezat. A batut cu mana locul de langa el in semn sa-i urmez exemplul. L-am ascultat si m-am asezat. Nu a mai zis nimic. S-a intins pe spate si a inchis ochii. Soarele batea puternic si din cand in cand mai cadeau pe noi stropi de la fantana. M-am uitat mai atent la Harry. Era chiar...frumos. Parul carliontat de un ciocolatiu superb ma tenta jucaus sa-mi infing degetele-n el. Avea trasaturi proeminente si de fiecare data cand zambea i se vedeau gropitele. Nici nu voiam sa ma gandesc la ochii de culoarea verde smarald. Cand era serios arata mult prea matur pentru varsta lui, insa acum, cand se relaxa puteam sa vad adolesentul carisamtic care le sucea cu usurinta capetele fetelor din liceu. Am realizat ca nu stiam un amanunt importabt despre el.