Oh, dragostea... Cel mai profund sentiment. Ceva unic, ce nu toţi pot simţi. "Dragostea"...
Dacă ar fi ştiu ce e aceea poate acum şi-ar fi dat seama ce simte cu adevărat. Poate acum ar fi ştiut ce naiba se întâmplă cu ea. Era confuză... Singurul băiat cu care a fost este Adam şi mereu a crezut că-l iubeşte cu adevărat, că e marea ei iubire. Luke i-a dat însă viaţa peste cap şi nu se putea gândea decât la faptul că el crede că l-a iertat pe Adam.
-Rebekah!
-Da?!
-Eşti atentă la ce predau?
-Da, doamnă.
-Atunci spune lecţia!
-Aaaa... Războiul a început... în... aaa
Dintr-o dată clopoţelul sună.
-Ai scăpat de data asta. Data viitoare când te prind neatentă te articulez. Ai înţeles?
-Da...
De data asta scăpase basma curată. Dar problemele ei nu se opreau aici. Pe unde mergea auzea numai şoapte şi era arătată cu degetul. Se simţea penibil, dar nu lăsa să se vadă asta. Orgoliul ei era de neclintit şi doar asta îi mai rămăsese. Mergea si nu îşi lăsa privirea în jos nici pentru o secundă.
-Măi, măi, măi. Ce avem noi aici? Vocea acea piţigăiată îi era mult prea cunoscută.
-Mia. Mereu o încântare să te văd. Ce mai faci? Văd că ţi-ai luat slujitoare. Adam ce mai face? Am auzit că sunteţi un cuplu. Eu v-aş zice mai degrabă "prieteni cu benefici"
-Văd că eşti bine dispusă. Cum a fost în spital? Şi ai auzit bine. Eu şi Adam sunt un cuplu. Îmi pare rău că te-a refuzat pe tine şi m-a ales pe mine. De fapt nu îmi pare rău.
O grămadă de curioşi s-au strâns în jurul lor. Voiau să vadă cum va rezista Rebekah, cum va face faţă situaţiei.
-Bună! Ce faci, Rebek? spune Adam în timp ce o cuprindea pe Mia în braţe, strivindu-şi buzele de ale ei.
La vederea lui fiecare muşchi i se încordă. Inima îi pulsa mai repede ca de obicei, iar mâinile îi transpiraseră groaznic. Gura îi era uscată şi tot ce făcea era să privească imaginea din faţa ei. Tot ce vedea erau doi străini, ce altădată erau totul pentru ea. Dar totul trece, iar ei vor trece cu timpul. Acum însă trebuia să le facă faţă.
"Nu fi laşă. Nu le arăta că eşti vulnerabilă în faţa lor. Arată-le cine eşti şi de ce eşti în stare. Arată-le că eşti cu mult în faţa lor. Tratează-i exact aşa cum merită. Tratează-i ca pe nişte gunoaie" îşi repeta ea în gând.
Le zâmbi lui Mia şi lui Adam, arătându-şi dantura perfectă.
-Oh, bună. O adevărată încântare să te văd Adam. Nu ne-am întâlnit de când ai venit să mă vizitezi la spital. Dacă îmi amintesc eu bine, am o memorie excelentă apropo, ai vrut să mă săruţi şi să fim iar împreună. Ţinând cont că te-am refuzat a trebuit să te mulţumeşti cu ea. Păcat. După ce ai fost împreună cu o adevărată femeie a trebui să-ţi cobori standardele. Chiar aşa de jos să ajungi. Mi-e milă de tine, Adam. Măcar de-ai ști să săruţi. Cât despre tine: scumpo, tu nu mi l-ai furat pe Adam. Eu m-am plictisit de el şi tu l-ai luat din gunoi... Iubito, niciodată nu o să ajungi la nivelul meu. Nu ai fost în stare nici măcar să mă înfrunți fată în faţă. A trebuit să mă înjunghi pe la spate. Penibil... Nu îmi e frică de oameni ca voi, mi-e scârbă. Sunteţi ca şi gândaci, iar cel mai rău lucru e că vă înmulţiţi. Apropo de înmulţire. Mia te mai întâlneşti cu milionarul ăla de 50 de ani?
Se pare că vorbele lui Rebekah avuseră impactul dorit. În şcoală existaseră zvonuri despre relaţia Miei cu un milionar bătrân, dar Rebek mereu le nega şi îi lua apărarea lui Mia. Acum însă juca cu toate cărţile pe masă. Mulţimea ce se strânseră în jurul lor începu să şuşotească. Mia era roşie la faţă, iar Adam era încordat.
Rebekah le face cu ochiul şi se întoarce cu spatele spre ei. Porneşte cu paşi mărunţi spre clasa de biologie. Dintr-o dată simte o mână trăgând-o înapoi.
-Tu! Cum îndrăzneşti? ţipă la ea Adam.
Îşi ridică mâna, Rebekah închidându-şi ochii si pregătindu-se pentru lovitură. Dar în locul impactului simte cum toată presiunea de pe ea a fost înlăturată. Îşi deschide ochii, iar ce vede o surprinde de-a binelea.
-Să nu îndrăzneşti să te atinci de ea! Ai priceput? ţipă băiatul blond la Adam. Dacă te atingi de un singur fir de-al ei o să te fac praf! spune ridicându-şi pumnul.
-Luke! Te rog încetează...
La auzul vocei ei imediat se calmă. Îl trânti pe Adam jos si se întoarse spre ea.
-Luke, ce ai păţit? De ce ai ochiul înnegrit?
CITEȘTI
My guardian angel
De Todo''Adevărul era că ea îl fascina. Îl fascina latura ei întunecată, cât şi cea vulnerabilă. Ea era o enigmă, era complicată şi greu puteai să o cunoşti. Însă puteai să te răneşti dacă încercai să o cunoşti. ''
