v

63 10 1
                                    

Mă trezesc din cauza razelor soarelui ce invadeseră camera prin geamurile mari.

De ce nu are perdele?

Mă așteptam să-l găsesc pe Xander lângă mine,însă patul era gol.În schimb găsesc un bilețel pe perna lui.

                                                             <<Am puțină treabă,mă întorc imediat.                                                                                                                                              Să nu pleci fără mine,așteaptă-mă>>

Citesc bilețul de vreo 3 ori înainte să-l împaturesc la loc,nu știu de ce,dar nu aveam de gând să-l arunc.

Mă ridic în capul oaselor și privesc în jur,aseară nu am apucat să-i văd camera,ochii mei erau ocupați cu privirea altor lucruri.

Camera lui era la fel de spațioasă ca și a mea,însă mult mai dezordonată,așa că,de plictiseală,mă hotărăsc să pun puțin în ordine pe aici pe colo.

Deschid geamurile la perete lăsând aerul curat să-mi invadeze simțurile ca apoi să caut o pereche de pantaloni de trening din hainele lui care,ce să vezi,erau aproape toate negre,și mă apuc de treabă încercând să ignor durerea de cap.

Mi se părea ciudat și normal în același timp să fiu în camera lui,purtând hainele lui și făcându-i curățenie,însă seara trecută a fost ceva,nu știu cum altcumva să numesc ce s-a întâmplat aseară,însă pur și simplu a fost...ceva.

Fac patul iar apoi mă apuc să strâng hainele împrăștiate pe toată podeaua camerei trezindu-mă că fac cel mai ciudat lucru făcut de mine vreodată.Fără să-mi dau seama am strâns unul dintre tricourile lui la piept mirosindu-l.

Chiar am făcut așa ceva?

-Bine că nu e nimeni altcineva aici să mă vadă,îmi spun singură cu voce tare

-Să te vadă făcând ce?întreabă o voce din spatele meu

Instant las tricoul să-mi cadă din mână și mă întorc dând de doi ochi negrii ca și smoala.

-Faci curat?mă întreabă Xander cu ochi mari nelăsându-mi timp pentru a răspunde celeilalte întrebări.

Mulțumesc lui Dumnezeu.

-Ămm,da.Mă plictiseam să te aștept iar telefonul meu e mort,îi răspund împăturind și ultimul tricou așezându-l după peste celelalte

-Nevaeh,mă surprinzi din ce în ce mai mult,serios

-Nu-mi spune că niciuna dintre marile tale cuceriri nu a făcut asta vreodată

-De fapt,nicio fată în afară de Clary și Chyntia nu au intrat vreodată în camera mea,cu atât mai puțin au doarmit aici,îmi răspunde el indiferent punând plasele pe care le avea în mână pe pat

-Câtora le-ai mai spus vrăjala asta?zic zâmbind

-Nu mint.De obicei merg eu la ele,sau depinde,uneori mergem ba în camera altcuiva sau în băi,să știi că nici biroul doamnei Brown nu e un loc prea rău. 

-Scârbos,spun strâmbându-mă

-Poftim,spune înmânându-mi o cutie de pastile și niște chei care,presupun,erau cele de la camera mea

-Nu era nevoie să te duci tu după ele,dar mulțumesc.

-Ba da,spune zâmbindu-mi iar inima mea face o tumbă.

NevaehUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum