Nevaeh

i

-Oh Doamne,în broșura pare mult mai mică.

Mă trezesc din transa în care căzusem și-mi îndrept privirea la ce se afla în fața mea rămânand la propriu fără suflare.

-Wow...asta e tot ce pot să spun ,wow.

-Stiam eu că o să-ți placa ,spune mama cu mult prea mult entuziasm

-Hai să nu ne pripim da?spun desfăcându-mi centura de siguranță.

Nu voiam să recunosc,dar locul ăsta arăta destul de tare,nici măcar nu mai știam daca mă mai aflam în secolul XX,adică clădirea din fața mea aducea mai mult a castel decât a școală,avea până și două turnulețe,ce naiba...însa aș fi mințit dacă aș spune că nu-mi plăcea.Părea să fie construită din blocuri de piatră imense ce-și lăsau vechimea la vedere,turnurile dădeau tenta de măjestrie ce-i oferea locului ăsta un aer regesc.Însa era un lucru care mă atrăgea și mă băga in sperieți în același timp: tot ce puteam găsi,pe o rază de 15 km, în jurul lui,erau copaci,o pădure deasă înconjura totul.Îmi dădusem seama înca de pe drum că locul ăsta era izolat,însă de abea acum,când ma aflam in mijloc am realizat in ce ma băgasem.

-Oh bun,sunteți aici,spune o femeie ce-și făcuse apariția prin ușa imensă de la intrare.
-Locul ăsta este de-a dreptul uluitor,spune mama ,adică am vazut pozele dar nu se compară,nu-i așa Nevaeh?
Ii răspund cu un mh-hm in timp ce-mi scot bagajele din mașină.

-Eu sunt doamna Brown,eu sunt ce-a responsabilă cu mentinerea ordinii si respectarea regulilor,spune femeia dupa ce intrăm .

-Doamne Dumnezeule ,locul ăsta e atat de demodat încât pare modern ,spun holbandu-mă la candelabrele ce atarnau de tavan și perdelele groase ce acopereau ferestrele.

-Scumpo asta nu e nimic, doamna Brown care ne condusese pe un hol spațios până la ce cred eu că ar fi biroul ei.

-Aici sunt cărțile de care ai nevoie,uniforma ,și orarul tau.

-Serios ,imi trebuie toate cărțile alea?intreb holbându-ma la teancul de cărți asezat lângă birou.
Nu primesc niciun raspuns,doar un zâmbet încurajator atat de la mama cât și de la femeia dolofană și blondă din fața mea.

-Ce-ai zice să-ți arat camera așa cât timp eu și mama ta terminam cu actele tu te poți acomoda ?spune ridicându-se și plecand fără să aștepte un raspuns.

Eu și mama o urmam printr-un alt hol mai micuț de data asta însă cu siguranță cu mult mai multe uși.Ne oprim la cea cu numărul 018 ,pe care doamna Brown o deschide cu o cheie.Nu eram surpinsa de cum arată camera mea,adica eram...ar fi arătat ca o camera normală de internat dacă nu ar fi fost pentru biroul imens ce trona pe peretele opus ușei.Părea vechi,dar stratul de luciu ii dădea un aer modern și mai sofisticat decât era deja;nici patul nu era mai prejos,era înalt ,cu tăblie din lemn lucrată frumos și acoperit de o cuvertura groasa și vișinie,aceași culoare a perdelelor.

-Fără alcool și droguri,stingerea se da la zece jumătate și clar,fără băieți ,spune agitandu-si aratatorul spre mine

-Off ce pacat...și eu care venisem pentru bunaciunile de pe broșură,ma gândeam ca poate mi-aș fi facut un iubit...sau poate 3...ma plictisesc repede.