Nevaeh

viii

-Există o poveste care spune că acest loc a fost refugiul unui vampir,spune Marcus în timp ce mă conducea prin holurile școlii

-Wow,serios?

Eram mare fană a creaturilor supranaturale,încă de mică developasem o obsesie pentru tot ceea ce ținea de subiectul fantastic,de la cărți la filme la seriale  și la mituri.

-Da,cică venea aici pe timp de vară.

Ne plimbasem timp de aproape două ore și lipsa exercițiilor fisice se făcea simțită. De abea mai puteam să mă țin pe picioare.

-Ești ok?mă întrebă Marcus

-Da,doar puțin obosită,îi zic cu un zâmbet

-Cred că e timpul să te duc înapoi in dormitor.

Mergem in liniște unul lângă celălalt spre dormitoare.

-S-a întâmplat ceva cu Xander?

Și uite așa s-au dus și tentativele mele de a nu mă gândi la el.

-Nu chiar,el e...Xander

Las capul in pământ sperând că nu putea să-mi simtă minciuna.

-Asta...pare plauzibil,dar dacă ai nevoie să vorbești cu cineva eu sunt aici.

-Mulțumesc, ii zic zâmbindu-i.

-Eu am să pl...

-Deci cu el ai fost toată ziua,huh?

Serios?...

Băiatul la care încercasem să nu mă gândesc toată ziua apare lângă mine și Marcus.

-Xander,ce cauți a...

-Ți-a tras-o? ma întrerupe Xander

-Poftim?Ce naiba tot spui acolo?

-Nu mă minți Nevaeh,spune-mi, te face sa te simți la fel de bine cum te fac eu?

Fără să mă gândesc de două ori, ridic palma pleznindu-l peste obraz.

-Nu știu cu cine crezi ca vorbești, dar clar nu ai să mi te adresezi asa ,ne-am înțeles?

Furia clocotea in mine.

Nu mă mai simțisem așa de când Sofia,prințesa fostei mele școli,mă pârâse că,copiam la tesul de algebră.

Bine,la ora de sport s-ar fi putut să îi fi spart nasul din greșeală în timpul meciului de basket dar asta fusese pură coincidență.

Însă nu se compara cu ceea ce simțeam acum.

-Nevaeh...incepe el

-Nu,niciun Neveah.Nu știu cum se poartă fetele cu tine și nici nu mă interesează, dar eu nu ți-am arătat lipsa de respect asa că mă aștept ca și tu să faci la fel.

Trag aer in piept si continui uitându-mă srept in ochii lui măriți de uimire.

-Asta e unu la mână, doi la mână,nu trebuie să-ți dau ție explicații de niciun fel, așa că nu te mai purta ca și cum ai deține nu știu ce putere pentru că nu e așa. Acum scuză-ne dar purtam o conversație,iar tu ne-ai întrerupt.

Îmi indrept repede privirea spre Marcus,care încerca să-și ascundă zâmbetul.

Xander încă ținea palma la obraz,dar știam ca era doar de uimire nu de durere.

-Tot aici esti? spun când văd că nu mai pleaca.

-Asta nu s-a terminat ,spune el ca apoi plecând repede.