Supusă ție! |

Frica, adevaratul Eliad

Asteptam moartea cu zborul pe buze, mereu miam dorit sa mor zâmbind.

Dar dintr-o data doua brate familiare ma prinse în zbor, am deschis ochi socata, cel ce ma ținea, era Eliad, parea nervos, foarte nervos, cea ce ma speria.

Când am ajuns jos, ma pus în piceoare, dar nu îmi simteam picioarele, imediat pierzându-mi echilibrul, dar nu am făcut contact cu pământul, deoarece Eliad ma prinse dinou.

- Melody, ești bine, a zis el pe un ton îngrijorat.

Nu am reușit sa ii răspund, totul se învârtea în jurul meu, inima îmi dădea rapid, doar din cauza lui Eliad.

Am dat afirmativ din cap,încercând sa îmi revin.

- Poți sa stai în picioare?

Am afirmat dinou, iar el mia dat incet drumul.

Ma inspectat cu privirea încă ținându-mă de umeri, în caz ca îmi pierdeam echilibrul dinou. Ma ridicat capul, privindu-ma atent sa nu am ceva.

- Ce ai pățit la buza, dar la obraji? A întrebat.

Am privit spre turnul înalt, încercând sa zic ceva.

- An...Andrew, am zis eu cu greu.

Eliad sa schimbat instantaneu la față, furia, înlocuind acea figura blândă de mai devreme.

Ma luat în brate tip prințesa, iar eu miam lăsat capul în scobitura gatului sau, simțindu-mă în siguranță. În mai puțin de trei secunde, eram pe balcon, iar Andrew, era în camera.

- Cine TIA dat voie sa te atingi de ea?

- Nimeni stapane, iartă-mă, am acționat din instinct,dar...

Andrew nu a reușit sa termine, deoarece Eliad ii daduse o palma de ricoșa-se intrunul dintre pereți.

Ma lăsat pe pat, invelindu-ma, apoi îndreptându-se spre Andrew.

- Te duci în biroul meu, și aștepți acolo pana vin, dacă îndrăznești sa faci ceva, îl trimit pe Dorian după tine.

- Da stapane, a zis el, și a dispărut.

Eliad ma privit trist, apoi sa indreptat spre balcon, dar nu vroiam sa place, lacrimi îmi împânzesc ochi, iar capul ma durea îngrozitor.

- Eliad, am zis eu mai mult șoptind.

Acesta era langa mine în pat, înainte ca eu sa reușesc sa termin.

- Da, a zis el blând.

Vocea sa blând ma distrugea, lacrimile au început sa îmi curgă, plângând, plângând pentru prima oara în ultimi cinci ani.

Eliad a rămas șocat ca plâng, ma mângâia pe par, și obraz, dar încă furios.

- Melody, zi-mi sincer, ce ți-a făcut?

- A încercat sa ma... Am închis gura, nu pentru ca nu vroiam sa îi fac probleme, ci pentru ca îmi era rușine.

- Trebuie sa îmi spui Melody.

- A încercat sa ma violeze, am zis eu pe un glas sugrumat, urmat de suspine.

- Poftim, a zis el.

MMMRRRRRAAAARRR, un mârâit sonor ia părăsit pieptul de furie.

Îmi era frica, îmi era mai frica ca niciodată ca ma va arunca, ca nu ma va mai vrea, ca voi ajunge una dintre acele prostituate.

Dar mai frica îmi era ca nu îl voi mai vedea, îmi era frica, dar de ce îmi era frica ca nu îl voi mai vedea, pana la urma, e doar un vampir.