Supusă ție! |

Ratacire

La mulți ani Coca_elena!!!

Vă invit să îmi descoperiți noua poveste, Mafia Jocul Dragostei.

Doare, tare, abea dacă mai pot respira... A fost o asa prostie sa merg cu Elvira , dar acum nu am ce sa fac, trebuie sa ajung cumva la poarta castelului, trebuie sa îl găsesc pe Eliad, mi-e dor de el, și mi-e frica, iar dintr-un motiv, simt ca el e cel lângă care trebuie sa fiu. Nici nu știu de cât timp ma plimb... Parca ar fi o pădure fermecată, nu mai găsesc ieșirea.

Lacrimile sau uscat de mult pe chipul meu, nu pot sa cred cât de oribila e dragostea, și deși ma face sa sufăr , nu vreau sa îi dau drumul, pur și simplu ma țin de ea ca de ultimul fier de ață, deoarece am nevoie de dragoste, mai ales cea din partea lui Eliad, scumpul meu Eliad.

Ma dor piceoarele, rochia de pe mine e franjuri, sunt murdară, și pot sa jur ca am văzut un lup în pădure... Sper doar ca mirosul meu, sa se fi diminuat sub atat jeg.

De când am plecat cu Elvira , cred ca acum vreo doua zile, totul a fost straniu.

Flashback

- O sa ne înțelegem de minune, chiar nu am avut prietene umane, sa zic asa, pana acum, zice Elvira zâmbitoare.

Abea ce am intrat pe ușa conacului ei, e chiar la o pădure distanță de castel, dar o pădure imensa.

- Pai, nici eu nu am m-ai avut o astfel de prietenă. Am zis punând capul în pământ gânditoare la Eliad.

Am înaintat amândouă spre canapea, unde o servitoare a adus doua cafele.

- Melody, povestește-mi cum te-ai întâlnit cu Eliad.

Am privit-o tip de câteva secunde, niște lacrimi mi s-au făcut în colturile ochilor, dar încăpățânarea nu lea lăsat libere.

- E o poveste lunga.

- Dacă tu promiți sa mi-o zici pe a ta, și eu primit sa o zic pe a mea.

Curiozitatea ma omora trebuia sa o știu, ce are ea atat de special cu Eliad, asa ca am cedat, și i-am spus povestea mea. La sfârșit, ea ma privea cu o privire ciudat, parca ar fi fericita și trista în același timp.

- Ce frumos! A exclamat ea.

Dar, desigur, am evitat anumite amănunte, precum tablourile dim cameră, sau scenele noastre amoroase.

- Da, acum spune tu, am zis nerăbdătoare, find la a treia ceașcă de cafea.

- Pai, a fost acum mult timp, de fapt, era când încă eram om, o simplă fata de la țară. Am fost transformă într-o pădure de o creatura, iar mai târziu, Eliad ma salvat de la moarte, el..., cel care ma transformat, a fost găsit vinovat, și trebuia sa moara , și eu, find o greșeală de-a sa, și eu trebuia sa fiu moarta, dar Eliad a decis ca nu am făcut nimic rău, și sa împotrivit în fata consiliului. Apoi, am devenit una dintre angajatele sale, sau întâmplat multe lucruri,...

Aceste multe lucruri, nu ma faceau sa ma simt bine, ma speriau, ma întreb dacă acele lucruri înseamnă cea la ce ma gândesc eu. Dar, cam asta îmi spune zâmbetul ei.
Alta durere apăsătoare mi-a trecut prin inima, dar am ascultat în continuare povestea Elvirei.

- Când am avut destui bani strânși, m-am apucat de propria afacere, făcând bani mei, dar, după ceva vreme, cred ca acum vreo 15 ani, sau m-ai puțin, Eliad mi-a oferit un contract în firmele nostre, chiar am avut și o întâlnire,...

Inima mi sa oprit în loc, imaginea Elvirei mi-a străbătut mintea, era de când eram mica... Acum știu de unde o cunosc, face parte din amintirile ce mi lea ascuns Eliad. Ea e cea de atunci..., cea de când am mers în parc cu părinți, a doua vedere a lui Eliad.