Supusă ție! |

ALEASA MEA

Sus e Elvira, ce părere aveți despre ea?

Eo a făcut o scurta plecăciune în fata lui Eliad, apoi a sărit lângă mine, zâmbăreața ca de obicei, ma bucur ca a primit ce își dorea, îmi amintesc cum visam inpreuna când eram mici la făt frumos pe cal alb, se pare ca ea la găsit pe al ei. Oare Eliad e al meu?

- Și drag prieten, după cum ști, nu îmi place sa ma lungesc, asa ca asi vrea sa te rog sa ne căsătoresti.

Poftim, Eo se căsătorește, ochi mei mai aveau putin si cădeau pe jos, unde era și jumătate din gura mea. Lam privit pe Eliad, care si el părea uimit, dar sa ridicat de pe tron, și șia înbratisat prietenul. După exemplul sau am luat-o și eu pe Eo în brate, ma mișcăm mecanic, făcând tot ce face și el.

- Adrian...a zis Eliad făcând o mica pauza...ea e Melody, e...

Zâmbea, și ma privea dulce, dar...

- Eliad, ma bucur sa te vad rege.

O voce senzuala, care mi se părea miorlăit, nea desprins din discuție. Miam ațintiți privirea spre sursa, unde am dat cu ochi de o femeie, vampirita, înaltă, mai înaltă vă mine, ci statura de fotomodel, parul brunet, mai negru decât cărbunele, pielea ușor colorata, ochi verzi, foarte verzi, ca de felina. Parul prins într-un fel elegant la spate, inbracata într-o rochie crem, stil prințesa, în partea de sus având un corset aproape simplu, iar în partea de jos rochia era umflată printre volane, și materialul vizibil de o minunata delicatese. Era machiata cu mult negru pe la ochi, ce parca ii scotea din orbite, din punctul meu de vedere, iar pe buze, un ruj maroniu deloc strident. Un colier din aur și o pereche de cercei mari, mici accesorii ii ofereau o anumita eleganta. Dintr-o data mam văzut mica, foarte mica în fata ei, asta, dar și din cauza ca îmi transmi-se o privire glaciara, parca încercând sa ma omoare.

- Elvira Kara Lisa, de când nu team mai văzut, a trecut ceva vreme, a zis Eliad.

Lam privit curioasa, am reușit sa vad cea ce îmi doream, teatru, și dacă ma gândesc și inspecteze mai bine...cred ca am văzut și scârbă în ochi sai.

- Ultima oara, spuse ea zâmbind, apoi afișând o expresie îngândurata...a fost acum 15 ani, mai ști, când mai convins sa iti vând firma mea.

Eliad a făcut o privire ca înghețată, parca el ar fi inghetat, îl priveam atenta, astfel am reușit sa observ cum ma privit cu coada ochiului timp de câteva mili secunde.

- Ce mult a trecut, mersi ca ai venit, sper sa iti placa petrecere.

- Mulțumesc, mulți ani, îți doresc tot binele rege, sper sa oți găsești și tu perechea, chiar meriți după atâția ani.

- Mersi Elvira.

Femeia sa întins pana la el, și la înbratisat, în acel moment ceva din mine sa rupt, iar un val de pericol mia străbătut corpul. A privit tăcută pana când ea sa indepartat, mișcându-se legănat, cea ce ma dus cu gândul la o rata, zâmbind pe sub mustăți.

- E mers de...ghm...ghm, are.

Îmi șoptite Eo la ureche, amândouă razand mai apoi.

- Ma bucur pentru tine, am zis incet, meriți cea ce e mai bun, iar după cum te vad de zâmbăreața el e cel mai bun.

- Bai, spuse ea, ce ai pățit, ce e cu sentimentalismele astea,...vai nu cred, asta se întâmplă dacă stam prea mult despărțite, murim.

- Ce? Am intrebat eu confuză.

- Fa, ai uitat sa te distrezi, pot sa pun pariu ca de când ai venit aici, nu ai mai făcut nimic interesant.

Mi-am așezat o privire gânditoare, și avea dreptate, nu am făcut nimic amuzant.