Supusă ție! |

Ritualul

Surpriză, ar trebui sa plouă m-ai des, ploaia ma inspiră... :))

Melody POV

Ma simt goală, ca o pana, pierdută, undeva în întuneric. Toate acestea mă omoară, mă simt singură, și mă doare atat de tare, totul e atât de sfâșietor, ca și cum sufletul meu s-ar sfărmița încet , centimetru cu centimetru. Pierderea memoriei, este oribilă, e ca și cum m-aș uita în spatele meu , și totul este doar un imens gol, o gaură neagră, ce mi-a aspirat totul. Nu aveți idee cum e sa nu ști cine ești, sa nu cunoști nimic, sa nu îți aduci aminte de cine ți-a fost vreodată alături, de prieteni, sa nu ști în cine sa ai sau nu încredere, sau pe cine ai iubit vreodată. Sa te întrebi mereu, oare e bine ce fac, oare dacă fac asta e greșit, oare, a fost vreodată cineva care sa aibă grija de mine, sa mă strângă în brate când plângeam, sau să zâmbească cu mine. Oare a fost vreodată cineva, care sa îmi facă respirația sa mi se taie, sa îmi creeze fluturi în stomac, sa iubesc.

Sau, așa am auzit ca e iubirea, sora lui Justin mi-a zis asta. Am devenit bune prietene, deși a trecut doar o noapte, se pare ca abea așteaptă sa ma primească în familie.

I-am spus azi dimineață lui Justin numele meu, era atat de fericire când i-am zis, ma luat în brate, ma ridicat de la sol, dăruindu-mi un sărut dulce. Și din câte se pare, mâine va fi ritualul, deși am o presimțire ca fac ceva rău...

Demira, sora lui Justin, mi-a zis ca pe timpul ritualului, vom dormi amândoi, cu ajutorul unei licori, ca toți vor fi de fata pana la jumătatea ritualului, apoi, cu toți vor pleca, și ne vor lăsa singuri. În timp ce noi ne vom lega sufletele, iar când ne vom trezi va trebui sa îl las pe Justin sa găsească locul în care îmi va apare luna pe corp, iar la sfârșit, va fi......momentul împerecheri, asa ia zis Demira.

Din câte se pare, după toate acestea, voi deveni una dintre ei, ma voi transforma și eu, voi trai vânând, și voi muri alături de Justin. Deși ceva îmi zice ca nu acesta e destinul meu.

Dar am o senzație, de bucurie, și tristețe în același timp, oare ce se întâmplă cu mine? Sau, mai bine întreb, ce se va întâmpla?

- Melody, iar visezi cu ochi deschiși? Strigă Demira la mine.

Am scuturat din cap, realizând ca are dreptate, apoi i-am zâmbit .

-Doar ma gândeam.

- Dacă îți faci griji pentru Justin nu trebuie, e cel mai bun vânător, ai noroc ca ești luna fratelui meu.

Am zâmbit strâmb, era adevărat, îmi făceam ceva griji, se pare ca trebuie sa vâneze, ca sa fie pregătit pentru ritual.

***

M-ai spre seară priveam cerul, ce prindea culoarea frumoasă roșiatică vișinie a apusului, și asteptam să se întoarcă. Vântul bătea, iar singurul miros simțit de mine, era cel al zapezi. Deși afara era frig, eram inbracata decât într-o pereche de pantaloni, și un tricou, stăteam pe unul din butuci la care s-au adunat cu toți o seară înainte, și priveam spre pădure, așteptând sa se întoarcă Justin, eram pregătită, aveam o pătură cu mine, în caz ca i sa întâmplat ceva.

Dintr-o dată, apăru, era gol,am fugit în fata lui, lam acoperit, încercând sa nu privesc. Căra în spate, un porc mistreț, dar la scăpat când i-am sărit în brate.

- Doamne , am crezut ca ai pățit ceva, am zis cu lacrimi în ochi.

- Nu îți fa griji frumoaso, nu mă las eu asa ușor, a zis el ridicându-mi barba, și sarutandu-ma pe buze delicat.

Am zâmbit, apoi am văzut firisorul roșiatic ce i se scurgea din par, era sânge, era rănit. I-am aranjat m-ai bine pătură pe el, și l-am condus înspre cabana în care stam noi doi, evitând cât mai mult lumea ce se strângea în jurul nostru. I-am îngrijit rana, din câte se pare, nu era decât o ușoară spărtură de cap.