Supusă ție! |

Strain

- Îmi oferiți acest dans???

Inima mea nu vroia sa se oprească, bătea atat de tare, oare o poate auzi?

Era inbracat într-un costum negru, camasa alba, și cravata roșie, arata divin, iar mirosul sau, ce nu îl puteam distinge, dar care era minunat, îmi invadează nările.

Frica ma cuprinse, ochi sai ma priveau, nu puteam distinge nimic din ei, a afișat un zambet în colturile guri lasand sa se vadă doar o mica parte din dinți, ascunzând colți, asta e ceva ciudat, majoritatea își lasă colți la vedere pentru a se impune, sau a speria.

- Cu multa placere, am zis eu rece.

Lam prins de mana, și mam ridicat, cu coada ochiului am observat fata cu statura de fotomodel făcându-și cruce, iar pe cealaltă punând mana pe cuțit.

Neam îndreptat spre ringul de dans, câțiva vampiri sau întors spre noi, neinteresați, am privit o data prin întreaga încăpere.

Lam văzut pe Chearls cu niște vampiri, a privit spre mine, apoi spre cel care ma acompania. Chearls își dezvelise colți, arata înfiorător, iar ochi sai verzi devenira negri, privindu-l pe cel de lângă mine, a strâns paharu cu sânge un mana, pana acesta se sparse, părând podeaua alba rosie din marmura....am auzit ca asa reacționează vampiri, ca sunt posesovi cu ce își doresc, sau ce au, dar nici o data nu mam gândit cam cum ar fi.

Mi-am îndreptat privirea spre cel ce ma ținea de mana, începând a dansa vals, ne mișcăm ușor, ca zburând pe melodie.

Îl priveam de câteva ori în ochi, încercând din răsputeri sa nu cad, deoarece simteam cum mi se înmoaie genunchi, ii simteam mana pe spatele meu,, simtind furnicături sub aceasta, iar corpul sau atat de aproape de al meu, abea mai putând respira... Ce se întâmplă cu mine, nici o data nu mam simtit asa.

După vals, neam retras într-o parte a săli, acesta îmi zâmbea ușor, ma simțeam atat de ciudat, oare joaca teatru precum Chearls?

- Îmi permiteți sa va întreb cum va numiți domnișoara?

- Melody Lumière, dar dumneavoastră?

- Dacă nu va supărați domnișoara Lumière, asi dori sa las o urma de mister, din câte observ, va place misterul.

O doamne... Vocea sa era atat de cristalina și suava, zâmbetul sau parca lumina încăperea, în care, parca am fi doar noi doi.

Nu îmi mai pasa de bal, nici de persoane din jurul meu, îl priveam adânc în ochi, și simteam ca ma pierd cu fiecare secunda.

- În acest caz domnule Străin, da, îmi place misterul, aduce curiozitate.

- Îmi place cum gânditi domnișoara Lumière, și aveți mare dreptate, curiozitatea ce ma stăpânește acum e enorma.

Era ciudat felul cum îmi bătea inima când ma privea, dar și mai ciudat ca ma bucuram ca iam stârnit curiozitatea.

- Ma bucur sa aud asta, domnule Străin.

- Te bucuri, cred ca dumneavoastră domnișoara Lumière sunteți singura din aceasta încăpere, care se bucura sa atragă atenția unui vampir.

A spus toate acestea urmate de un mic chicot, cum de ma mai pot abține sa nu cad, de ce are un asemenea efect asupra mea?

- Asta ar însemna ceva greșit?

- Nu pentru mine, pentru altcineva, poare aduce ceva certuri pe sfârșit.

- Cum adică?

La ce se refera?