Ti s-a intamplat vreodata sa urasti un om, nu, mai multi oameni...toti oamenii? Si ma refer atat de tare incat sa-ti doresti sa omori din priviri?
Uneori stau si ma gandesc, ce e omul? O fiinta egoista si lacoma care se crede superioara celorlalte creaturi pentru faptul ca poate vorbi si gandi. Intr-adevar omul le e superior celorlalte, dar cum poti stabili superioritatea exacta intre doua creaturi de acelasi fel?
Oamenii au sentimente si gandire. Asta ma face sa urasc oameni, cand cineva isi foloseste gandirea doar pentru a se juca cu sentimentele altora. La inceput, probabil ca v-a reusi sa obtina iubirea, dar cand descoperi ca totul e un joc iubirea se stinge treptat in durere si cand ai reusit sa o stingi de tot ramai doar cu carbunele acela negru si fierbinte numit Ura.
Astfel, cu cat oamenii ma ranesc mai mult, cu atat urasc tot mai multi oameni. La un moment dat incepi sa crezi ca toti sunt la fel si deci incepi sa-i urasti pe toti, chiar si pe tine.
Dar cum si de ce sa-ti ascunzi ura, mai ales cand tu ai vrea de fapt sa-i doara, chiar si fiecare respiratie pe care o iau? Pai de ce, probabil pentru ca nu vrei razboi, sau poate pentru ca ai ajuns sa innebunesti putin din cauza durerii si urii si nu vrei ca nimeni sa vada asta. Dar cum? E greu sa ascunzi un sentiment asa puternic. Probabil ii vei rani si tu pe altii, sau poate chiar pe vinovati...
Daca oamenii ar putea stii ca-i urasti, tu nearatandu-le asta, cum ar reactiona oare? Mie, sincer, mi-ar placea sa-i doara pe ceilalti faptul ca-i urasc, dar se pare ca astfel poti rani doar oamenii care te iubesc.
Uneori chiar imi doresc ca privirea mea sa-i omoare pe cei pe care ii urasc, alte ori im doresc doar ca aceia sa se chinuie, sa guste si ei din propriul medicament.
