Fericirea. Ce e ea mai exact? Si cred ca o intrebare si mai buna ar fi ce m-ar putea face cu adevarat fercita? Ce e ea in esenta ei?
Totul are un pret. Dar care e pretul ei? Oare il merita? Oare chiar asta e ceea ce eu caut, sau doar ma las dusa de val odata cu ceilalti. Unde e fericirea mea?
Cred ca fericirea a atunci cand pur si simplu ai pace interioara, cand te simti implinit, cand toate sunt la locul lor, cand poti spune ca ai obtinut ceea ce ti-ai dorit.
Dar eu? Ce imi doresc? Pentru ce lupt? Raspuns...nimic. Cum as putea fi fericita daca nu am obtinut nimic din ceea ce imi doream si daca nu ma simt implinita? Cum as putea sa obtin ceva din ce imi doresc...daca nu-mi doresc nimic?
Eu nu am nici primul pas pentru a fi fericita. Aici trebuie sa lucrez mai intai. Dar ce? Pentru ce sa lupt? Daca macar fac un efort sa si merite. Dar toate sunt mici si trecatoare. Degeaba.
Nici pe lumea asta nici pe cealalta nu pot fi cu adevarat fericita. Nu vreau nimic. Cred ca sunt prea moarta pe interior ca sa mai lupt sau ca sa mai vreau ceva.
Uneori parca as lupta prea mult pentru lucruri neinsemnate si uneori parca orice lupta e inutila pentru unele lucruri de neatins.
Poate am din cand in cand, rar, momente in care ma simt bine, dar nu cred ca as putea deveni fericita cu adevarat vreodata. Toate sunt prea trecatoare si nesigure.
