Can I ? || SEUNGIN

mă bucur că ești iubitul meu

: Totul mersese bine ,acum erau oficial un cuplu, și nu trebuiau să își mai ascundă sentimentele unul de altul.

: Totuși, era o singură problemă. Ambii erau prea timizi să spună ceva când au ajuns în fața blocului în care Seungmin stătea, așa că singurul lucru pe care l-au făcut a fost să stea și să se privească până când unul dintre ei spunea ceva.

Seungmin — ..vrei să rămâi la mine?
: Întreabă cu încredere, iar Jeongin aprobă fără ca măcar să se gândească. Un zâmbet blând ia naștere pe buzele lui Seungmin, iar Jeongin gândea că niciodată nu se va sătura de acel zâmbet care îi dă încredere și îl încurajează atât de mult.

Seungmin — Ar trebui să îl sun pe Chan?
: Chicotește puțin după ce aceștia ies din mașină, iar Seungmin îi prinde mâna lui Jeongin cu a sa, amintindu-și de acel Jeongin roșu la față , înfrigurat, care acum multă vreme îi așteptase venirea, pe atunci când erau doar simpli amici.

Jeongin — Nu va trebui să îi ceri acordul de acum..
: Îi răspunde pe același ton, dându-și seama că Seungmin glumea. Era oricum prea târziu ca oricare dintre ei să sune acasă la Jeongin, sau să meargă acolo. Probabil cuplul HyunChan dormea deja.

: Seungmin îl conduce ușor pe Jeongin spre ușă, asigurându-se că acesta nu se lovește de nimic din cauza beznei de pe scară. Orice era posibil.

: După ce aceștia ajung înăuntru, Seungmin aprinde becul în hol . Cei doi stau mai puțin de două minute să se descalțe înainte să plece încă ținându-se de mână spre camera lui Seungmin.

: Jeongin se lasă obosit pe pat cât Seungmin plecase să caute niște pijamale pentru iubitul său, noul său iubit.

Seungmin — Acestea sunt atât de pufoase!
: Exclamă înmânându-i hainele lui In, observând că băiatul e puțin diferit .
Seungmin — A fost obositor?

: In dă din cap dezaprobator.
Jeongin — Mi-a plăcut întâlnirea enorm.. Mi-am.. : Acesta tresare când Seungmin se așează lângă el, dar continuă să își spună povestea mai apoi .
— mi-am imaginat cum ar fi fost o întâlnire împreună cu tine. De multe ori, totuși,acum că e real, e cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla. : băiatul râde puțin, făcându-l pe Seungmin să zâmbească .
Jeongin — Înafară de faptul că aș putea să fiu recunoscut de Sehun pe stradă.. Acela sigur ar fi cel mai bun moment!

Seungmin — Sunt fericit că însfârșit am avut curajul să facem asta. Te apreciez, In.
: Seungmin îi ia pijamalele și le pune lângă, pe pat , apoi îi apucă cu grijă mâinile lui Jeongin, făcându-l să își intersecteze privirea cu a sa.
Seungmin — Te iubesc. Mă bucur că ești iubitul meu.

Jeongin — Și eu te iubesc Min..
: Jeongin zâmbește timid înainte să se apropie de Seungmin și să-i fure un mic sărut pe buze.
Jeongin — Merg să mă schimb.

: Seungmin privește cum băiatul se ridică , uitându-se împrejur pentru a alege ușa potrivită. Îl prinde de mână numaidecât când își amintește ceea ce a vorbit cu Hyunjin înainte cu o zi .

Hyunjin — A.. E așa de entuziasmat că iese cu tine însfârșit.

Seungmin — Pot spune că sunt la fel.. Chiar îmi doresc ca asta să meargă bine. I-am luat niște flori, și-

Hyunjin — Flori? Seungmin. In e alergic la polen.

Seungmin — o-oh..cum de nu am știut asta? Adică, a mai primit flori înainte , așa că m-am gândit..

Hyunjin — E în regulă, oricum nu e un mare fan, am vrut doar să îți spun.. Are mare încredere în tine. Chan se forțează mereu să înțeleagă cum de are atâta energie să vorbească non-stop despre tine. Ai grijă de el te rog. Și cu privire la înoptatul la tine..