Este o problemă doar atunci când începi să nu mai crezi în tine.. Nu te pierde, nu te forța să fi ceva ce nu ești. Nimeni nu are dreptul să îți spună că ești anormal. Doar crede în tine
31 decembrie 2020 ☐
10 aprilie 2021 ☑
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Chan - Jeongin, haide până aici.. : Îi cheamă Australianul , sorbind din cana sa de cafea.
Jeongin - Da! Aici! Aici! : Vine în fugă în bucătărie, rostind din impuls câteva cuvinte.
Chan - Stai jos puțin. : Îi mângâie spatele, văzând cum băiatul începe să privească ciudat spre cealaltă persoană de la masă.
Jeongin - Hm! : își înclină fugitiv capul într-o parte, revenind înapoi : - Da. Cine? ["Hm" "Da" (ori altele)= sunet/cuvânt pe care îl repetă de mai multe ori involuntar pe durata discuției, sau doar fără sens, din senin, alături de un tic de a își mișca (,) capul într-o parte, sau de a-și ridica umărul.]
Chan - Îl cheamă Hyunjin .
Jeongin - Hyunjin. Da! : Răspunde, mișcându-și mâna, încercând să nu lovească masa . Ar fi părut urât din partea sa, mai ales în fața amicului lui Chan, nu-i așa?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Hyunjin - Jeongin, sunt doctorul tău de familie.
: Jeongin doar tace. Mai bine zis, se abține să nu facă nimic.. : Familia nu era un cuvânt bun pentru el oricum. El considera că Chan e familia sa, căci faptul că fusese abandonat de cei pe care toți îi numesc familia lui, era fatal pentru el.
Hyunjin - Ultimile tale analize arată bine. Am o veste chiar bună.. După cum mi-a explicat Chan, ești în stare de remisie , așa că e ..posibil să te poți întoarce la studii. : Îi mărturisește acestuia, știind că va fi atât de fericit. Jeongin iubea să învețe și să iasă afară, și nimeni nu avea dreptul să-l oprească din a face ceea ce îi aduce un zâmbet pe chip.
Jeongin - Pot? Hm! Da! Chan. : Acesta se ridică în picioare de fericire, începând să bată din palme după ce Chan aprobase zâmbitor.
: Era cu adevărat fericit că Chan îl lăsa să meargă la un colegiu normal, unde își putea face amici, chiar dacă avea această boală, pe care el nu o vedea o problemă. Profesorul său mereu îi spunea : " Este o problemă doar atunci când începi să nu mai crezi în tine.. Nu te pierde, nu te forța să fi ceva ce nu ești. Nimeni nu are dreptul să îți spună că ești anormal. Doar crede în tine."
