Capitolul 1

143 4 0
                                    

10 noiembrie 2030.

Erica

In sfârșit am terminat liceul. Abea aștept sa încep facultatea.

Vreau sa devin o scriitoare, vreau sa îmi așez gândurile pe o foaie, sa îmi creez diferite vieți, diferite sentimente, trăiri, iubiri.

Macar acolo sa fiu iubita, și sa iubesc, bineînțeles. Vreau sa devin cineva, sa lupt pentru visul meu fără ajutorul nimănui.

Vreau sa fiu independentă, nu vreau sa depind de un bărbat ca mama. Nu vreau sa ajung o sclava toată viata. 

Asta gândeam acum 2 ani.

Cand viața mea era liniștită, frumoasa, când eram doar o alta fata la 20 de ani care voia sa devina cineva, care își construia viitorul treptat.

Însă lucrurile nu au fost exact la fel. Și asta este vina nenorocitului care mi-a furat visele.

Din cauza lui am cunoscut suferința, durerea și ura față de cineva. Din cauza lui mama a plecat, din cauza lui, tata a luat-o pe un drum greșit. Totul este numai din vina lui, totul!

Mama a plecat acum 5 ani. A găsit pe altcineva, mult mai bun decât tata, cu mai mulți bani, mai puternic, un om cu o influență puternica. Nu o urăsc, nu o judec. Însă, nici fericită nu sunt!

Trebuia să se gândească înainte de a face pasul asta, trebuia sa se uite în urmă , sa vadă ce lasă în urma, sa își vadă copii cu lacrimi în ochii și un bărbat care o iubea extraordinar de mult. Sa vadă cât rău a putut creea.

Dar ea, ea a plecat fără sa arunce o privire în urma. Nu i-a pasat câtuși de puțin de familia ei. Dar acum, după atâția ani a realizat ceea ce a făcut. Îi pare rău, extraordinar de rău pot sa spun, dar prea târziu. Raul a fost făcut.

Am rămas cu tata și cu fratele meu, Damian. Ma uitam la el cum se chinuia cu noi în fiecare zi. Se zbătea, se consuma pentru faptul ca uneori nu aveam ce pune pe masă. El este singura persoana care își face griji în privința mea, el a fost și mamă și tată. Iar pentru asta, o sa îi rămân veșnic recunoscătoare. 

Dar cu toate astea, el a avut încredere oarba îl așa-zisul prieten al lui, Dominic Bolat!
Este un obsedat nenorocit.
Singura persoana care a văzut asta este mama.
De aceea a decis ca trebuie sa scape cumva de ea, și i la vârât pe gat pe prietenul lui. Ce pot sa sa spun, a reușit.

Omul acela era obsedat de mine, încă este. A întrat pe sub pielea lu tata doar pentru a ajunge la mine și ce credeți?
A reușit.

Am ajuns sa trăiesc alături de el, într-o casa mare și pustie, doar din cauza prostiei tatălui meu. Dar nu pentru mult timp.

Sa va povestesc.

10 iulie 2028.

Merg pe strada, și ma minunez de fiecare dată la priveliștea din cartierul meu.

Locuiesc în orașul Philadelphia din Pennsylvania.

Știți, Philadelphia este orașul din SUA unde a fost înființată prima banca, primul spital, prima facultate de medicina și nu în ultimul rand prima grădina zoologica.

Oricum, stau în cartierul Walnut Street, aproape de centrul orașului.

Pot sa spun ca este un cartier multicolor datorita caselor, colorate în diferite culori dar, niciodată la fel.
Desigur, fiecare are mărimea ei. Unele mai mici având doar un nivel iar altele mai mari, cu trei nivele.

Nu am înțeles niciodată persoanele care își construiesc ditamai casoaia. De ce? Sa te dai mare? Sa arăți lumi ca ai bani sau ca ești mult mai puternic ca ei?

Domnul SebastianUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum