Domnul Sebastian

Capitolul 7

Sebastian.

La ora 02:54, se aud pași pe scara. Ma ridic de pe canapea și ma postez pe ultimele trei trepte, ascuns în întuneric.

Întunericul poate fi cel mai bun prieten al omului, dacă ști sa îl înțelegi, și sa observi cum trebuie. Trebuie sa fi una cu întunericul. Sa faci parte din el.

Se apropie. Ajunge într-o raza de lumina și atunci o vad. Erica. Îmbrăcată cu niște blugi crem, un hanorac și cizmele în mână. Domnișoara vrea sa evadeze la o ora aceasta?

E nebuna cu acte în regula dacă ea crede ca iese afara pe frigul ăsta și la 03 noaptea.

Se apropie de mine. Când ajunge în fața mea o prind de mână și o întorc în brațele mele. E speriată, însă, rămânem uniți câteva clipe, vrăjiți de privirea fiecăruia.

Nu vreau sa îi dau drumul. Se simte atât de bine corpul ei lipit de al meu, buzele sunt atât de aproape de ale mele încât dacă îmi aplec capul puțin aș putea să le gust. Privirea îi este intensa și speriata în același timp. Este atât de frumoasă, atât de fina și sensibila. Dar toată vraja dispare când ea începe sa se miște și îi dau drumul fără voia mea.

- Am crezut ca dormi. Ce faci treaz la ora asta?

Încep sa rad. Tot ea ma ia la întrebări.

- Pot sa te întreb același lucru, păpușă. Unde pleci la ora asta?

- Ce te face sa crezi ca plec undeva. Am coborât sa beau apa. Îmi spune pe un ton ironic,rosind în obraji.

- Atât de prost ma crezi? Ma jignești urat de tot. Țin sa te anunț ca nu sunt Dominic, Sebastian ma cheamă în caz ca ai încurcat persoanele. Deci, unde pleci?

Își lasă capul în jos, apoi se așează pe trepte cu mâinile împreunate pe genunchi.

Ma asez și eu lângă ea și aștept.

- Voiam sa ies afară. Ninge. Pana acum nu am avut ocazia de a ieși afara. Nu am voie..... Și m-am gândit....

-Ca la ora asta dormim toți și tu ai o șansă. Îi răspund cu nonșalanță.

- Cam asa ceva....

Este trista. Pot sa jur ca are lacrimi în ochii.

- Cum dracu' nu te lasă afara? Cine naiba se crede, Dumnezeu? Simt ca ma enervez. Asculta, Erica, nimeni nu are dreptul sa îți interzică ce sa faci și cum, mai ales Dominic. De ce îl lași sa aibe control asupra ta?

- Dar nu îl las! Îmi răspunde cu un ton iritat.

- Ba tocmai asta faci. Prin faptul ca îi asculți prostiile și, uite spre exemplu, tu nu ieși din casa pentru ca nu te lasă el. Cu ocazia asta el are control asupra ta. Va face ce vrea el din tine dacă îi oferi șansă și știm amândoi ca nu vrei sa se întâmple asta, nu?

- Nu. Auzi, ce vrei tu defapt de la mine? Ba vi aici și nu te arăți, spui ca o sa îmi răspunzi la orice întrebare și după dispari cinci săptămâni ca după, sa apari din nou aici, spunând ca te-ai mutat. Ce joc joci? De ce ai venit? Ce vrei?

- Pe tine! Tu ma vrei, Erica? Ma uit în ochii ei, și o vad agitată.

Nu mint. Adică, la început voiam sa ma răzbun pe Dominic cu ajutorul ei, însă, acum motivul este ea. O vreau, o doresc nespus de mult. Sunt gelos pe Dominic pentru ca o are, sunt supărat pe faptul ca ea nu e a mea, ca e al lui. Dar nu pentru mult timp. O sa fac tot posibilul sa o revendic, chiar dacă va trebui sa lupt cu diavolul însuși.

- Nu pot sa cred. Am crezut ca ești altfel, dar m-am înșelat. Ești exact ca Dominic! Doar sunteți verișori, ce speranțe pot sa am de la tine?

Se ridica și pleacă. Ma duc după ea, o prind de mână și o întorc către mine.