Domnul Sebastian

Capitolul 2

Erica.

Ma aflu la masa împreună cu noua mea familie. Dominic, Damian și tata.
De doi ani mâncăm împreună o data pe săptămână, atât am voie sa îi văd,sa le vorbesc sau să rămână la mine peste noapte.

Bine, asta nu este nimic. Îmi sunt interzise mai multe lucruri. Facultatea, nu am voie la cumpărături sau sa ma plimb pe strada singura, în telefon am doar trei contacte. Însă cu toate astea am avut și eu dreptul la o condiție, și am ales primul gând.

Singura mea condiție pentru toată tărășenia asta, este sa nu se atingă de mine, sa nu doarmă cu mine și în niciun caz sa nu aibă așteptări sau speranțe din partea mea. Desigur, nu a fost de acord,  am hotărât de comun acord sa dormim o noapte pe luna împreună.

Ma uit la fiecare în parte și nu îmi vine sa cred cât sunt de fericiți, iar eu, sufăr atât de mult.

Damian a început ultimul an la liceu, macar el dacă eu nu am dreptul. Tata este din calea afara de fericit datorita căsătoriei mele.
Dominic, Dominic sare în sus ca titirezul pentru ca încă o data a reușit ceea ce a vrut. Dar roata o sa se întoarcă și atunci vom vedea cine râde la urma.

Am noroc ca mai tot timpul este plecat și nu trebuie sa îi văd fața sau sa îi ascult aberațiile în fiecare zi.

Se ridica de la masa, pleacă în bucătărie iar după câteva minute se întoarce înapoi în sufragerie, însă nu se așează.

- Tată, Damian îmi pare rău că trebuie să vă întrerup prânzul, însă, trebuie să plec pana în America pentru o săptămână. Erica, după plecarea mea închizi geamurile, ușa și nu răspunzi nimănui, nu ieși afara din casa și nici măcar la telefon nu răspunzi în caz ca suna, ai înțeles?

Pufnesc. Hm, cine se crede? A uitat cu cine sta de vorba?
De când și pana când ascult eu de el, de când si pana când îmi da el mie ordine?

- Îmi pare rau ca te dezamăgesc, dar nu am sa fac asa ceva!
 
A luat foc. Ma uit la el sfidătoare cu un zâmbet ironic, dacă el credea ca eu voi accepta, sau dacă a avut măcar o speranță din partea mea, se înșală amarnic.

Sta nemișcat în fața mea câteva minute bune, după care se întoarce catre tata și Damian, și le spune :
- Va rog sa plecați, o sa am o conversație cu iubita mea soție.

Ma uit la ai mei cum se ridica de la masa și pleacă spre hol, Damian ocolește masa sa ma îmbrățișeze și îmi șoptește ceva la ureche:

- Dacă vrei sa rămân doar spune-mi, ști ca sunt alături de tine orice sar întâmpla, iar dacă se atinge de tine o sa îi rup capul de pe umeri. Doar spune-mi.

Îi spun ca este în regula și ca poate pleca. Nu îmi este frica de el, niciodată nu îmi va fi, trebuie sa rămân puternica în fața lui. Nu accept nici în ruptul capului sa își bata joc de mine, sau sa ma conducă. Ma pot descurca și fără ajutorul lui!

Damian a realizat abea după un an de la căsătoria mea, cine este defapt Dominic. Înainte îl idolariza la fel ca tata, însă acum, îl urăște din tot sufletul.

În scurt timp rămân doar eu cu Dominic. Se aproprie de mine într-un mod periculos însă cu toate astea, nu fac niciun pas înapoi. Nu voi ceda în fața lui. Niciodată!

- Să fie ultima oara când mi te împotrivesti! Vei face totul cum ți-am spus eu ca o fata bună ce ești, bine?

- Niciodată! Niciodată nu am sa te ascult, niciodată nu am sa îți fac pe plac și ști de ce? Pentru ca ești un mizerabil! Te urăsc din tot sufletul meu, iar eu niciodată dar niciodată nu voi ajunge preșul tău. Asta sa îți între bine la cap!

Îi întorc spatele și plec spre camera mea.

Nu ma interesează ce face în continuare, dacă pleacă sau nu. Din partea mea sa nu se mai întoarcă niciodată. Călătorie sprancenata, sa dea bunul Dumnezeu sa prinzi o furtuna pe drum, acolo sa te prăbușești. Măcar scapă lumea de un imbecil. Faci umbra pământului degeaba, lasă loc și pentru alți.

După doua ore ies din camera. Bântui casa în speranța că el sa fi plecat.

A plecat. Sunt singura. În acest moment sar în sus de bucurie. În sfârșit putina liniște și pentru mine.

Dau drumul la muzica și încep sa fac curat prin casa.

Astrang vasele, le spăl, șterg praful, fac patul aerisesc.

După ce termin realizez ca este ora 17:30. Îmi pun de un ceai. Arunc o privire pe geam și observ, spre bucuria mea ca ninge. Afara ninge ca în povesti cu fulgi mari iar eu, stau ca o proasta în casa. Frumos!

Ma duc la playlist și pun colinde. Da, este destul de devreme pentru a asculta colinde în noiembrie însă, nu ma interesează!

Vine iarna, sărbătorile, Crăciunul!  Oameni buni, vine craciunul.

Ador aceasta sărbătoare, ador acest anotimp.

Totul este atât de alb, de fin și sensibil. Gheața cu formele ei spectaculoase, țurțuri care stau la streașina casei, totul este superb! Și sa nu uitam de Kevin!

Este vorba de iubire și iertare. Aceasta sărbătoare aduce cu ea atâtea tradiții, cadouri, aduna toată familia într-un singur loc.

In aceasta perioada ar trebui sa fi mai bun, sa lași greutățile și problemele la o parte și sa fii fericit.

Lasă orgoliul, dăruiește!

Imi amintesc cu drag când mergeam din casa în casa, cantam o colinda și primeam dulciuri, cadouri, bani. Împodobeam bradul împreună cu familia și îl așteptăm pe Moș Crăciun.

Ma jucam cu Damian prin zăpadă, îngerasi, oameni de zăpadă, bătaie cu bulgari și câte și mai câte.

Fiecare avem în noi un copil care așteaptă sa îi oferim un semn, sa îl trezim din somnul adânc. Sa uitam pentru un scrut timp ca suntem adulți și sa ne jucam, sa radem fără probleme, fără a ne gândi ca mâine trebuie sa facem rost de bani pentru a plăti întreținerea sau dacă avem ce pune pe masa.

Macar de Crăciun sa fim mai buni dacă în rest suntem ipocriți, zgârciți și orgolioși!

Este ora 20:00, opresc muzica și ma așez pe canapea pentru a ma uita la un film.

* Ma trezesc transpirata și speriata din cauza unui sunet provocat de.... Habar nu am.

Ma ridic și observ ca afara este furtună. Poate din cauza tunetului, sigur a fost tunetul. Îmi este foarte frica când fulgera si tuna afara.

Însă cu toate asta eu încă nu m-am liniștit, încă sunt speriata și simt cum frica își face loc în corpul meu.

Merg prin fiecare cameră și nimic. Nu este absolut nimic.

Decid sa îmi pun un pahar de vin și sa aștept .... Poate îmi voi da seama de la ce sau cine a provocat sunetul acela.

Ajung în bucătărie și aprind veioza, nu am nevoie de bec, după un an de zile închisă în aceasta casa, pot sa spun ca ma descurc și pe întuneric!

Stau. Ascult. Nimic. Liniște.

Apoi, dintr-o data simt cum mi se ridica parul pe ceafa, și într-o clipa un aer cald îmi mângâie gatul. Respirația cuiva. Cineva este în spatele meu!

Liniștește-te Erica! Exagerezi, ai băut prea mult și acum o iei pe alătură.

Număr pana la trei, încerc sa îmi calmez bătăile inimi și ma întorc. Nimic! Nu este nimeni.

Înaintez, gesticulez cu mâinile prin aer, mai dau o tura prin toată casa și nimic!

Ma întorc în bucătărie, arunc vinul și îmi pun ceva mai tare. Coniac! Dacă tot o i-au razna, macar sa fiu criță!

- Ști ca nu este bine sa combini băuturile?

Na, m-am dat dracu'. Cineva chiar este cu mine!