Domnul Sebastian

Capitolul 10

Sebastian.

Ma trezesc căutând corpul Ericai prin tot patul. Dar conștientizez, abea apoi că ea defapt nu există în acest pat, respectiv în încăpere.

Unde a dispărut femeia asta? Eu tot cred într-un procent de 30% ca este vrăjitoare.

Adică, în cazul meu. Niciodată nu am pățit sa nu simt ceva, sunt simțitor de fel. Nu ca alte categorii de oameni, nesimțiți. Însă cu ea sta altfel treaba. Ea aluneca de lângă mine subit. Ca în filmele acelea cu femei care se transformau în șerpi, o fi și ea una dintr-alea? Nu, nu cred, adică nu ar avea cum sa ascundă un lucru atât de important cât și de înfricoșător, după tot ceea ce sa întâmplat între noi?

Nu se poate! A dat imaginația în mine. Ca în desene când se aprinde un beculeț.

Îți dai seama dacă ea ar fi sarpe, iar eu o ființă umana, din noi doi ce-o sa iasă? Cap de șarpe și trunchi de om sau trunchi de șarpe și cap de om?

Ferească Sfântu! Numai gândindu-mă la acest lucru ma cutremur din toate încheieturile. E o prostie mai mare ca mine. Iar mintea mea cu siguranță are nevoie de un control amănunțit.

Cu astea fiind spuse, ma dau jos din pat și ma pregătesc pentru un dus fierbinte asa ca inima lui Dominic. Zâmbesc. Pun pariu ca nu știe ce înseamnă cuvântul „dulce", nu mai zic de ciocolată, dacă îi arăți o tableta sau fie ea topita, spune ca vrei sa îți bați joc de el și îi dăruiești căcat.

Groaznic.

După douăzeci de minute bune de stat sub duş, am avut deosebitul curaj de a-mi face apariția în sufragerie. Sufragerie care este îmbibată într-un miros de portocale, scorțișoară și nu în ultimul rând, ciocolată caldă. Sunt în rai!

-Bună dimineața!

Bună dimineața, buna dimineața. Chiar e buna, mai ales când vine o asemenea făptură magnifica sa ma întâmpine.

Arata splendit, parul ciufulit, semn ca nu demult sa trezit și ea, roșie în obraj, ochii mari, sticloşi, și un tricou de-al meu pe ea. Tricou care îi ajunge pana sub fud. A, da, sa nu uitam de canile pe care le ține în mână. În concluzie arata perfect! Încep sa ma îndrăgostesc de ea, din ce în ce mai mult.

-Neața, prințesă! Mă aplec și îi depun un sărut pe buze.

Ce credeați, ca nu am vorbi serios când am spus ca ea este a mea și doar a mea? Ma doare fix în pix de Dominic. Nu împart ce e al meu, cu nimeni, nici măcar cu diavolul însuși.

-Dar ce avem noi aici? Îngeri la pachet?

-Nu fi tont! Mă gândeam, cum este a doua zi de Crăciun, sa stam împreună, sa povestim în timp ce bem o ciocolata calda, în orice caz Dom nu este acasă, deci presupun ca acum e momentul nostru, nu?

Ce moment? Și cum adică Dom nu este acasă? Ea crede ca vreau sa ne dăstrăbălăm doar când el lipsește, ma considera un amant, o jucărie uitată într-un colț, iar în momentul refugiului își amintește de mine și atunci ma cocoloșește oferindu-mi atenția și afecțiunea de care aveam nevoie în tot acest timp pentru câteva ore sau o zi, doua. Nu merge asa, păpușă. Totul sau nimic.

-Erica, dacă vreau sa stau cu tine, stau. Dacă vreau sa te sărut, te sărut. Dacă vreau sa bem o ciocolata calda, sau sa stam îmbrățișați sau, nu știu, sa ne-o tragem o fac, fac orice cu sau fără Dominic prin preajmă. Nu ma interesează nici cât negru sub unghie ce părere are sau dacă îi convine. Am vorbit serios, la modul foarte serios când am spus ca ești a mea, fie ca vrea, fie ca nu. Nu are dreptul sa comenteze, atâta timp cât această saradă este falsa, iar tu nu ai sentimente față de el.