Domnul Sebastian

Capitolul 11

Sebastian.

Astăzi este ultima zi din an. Sau cu alte cuvinte, revelionul. Astăzi vreau sa o scot în lume pe Erica. Daca în tot acest timp a fost închisă, rănită și nefericita astăzi vreau sa îi dăruiesc o zi de neuitat.

Săptămâna care a trecut a fost uimitoare, în afara de faptul ca Dominic nu a mai călcat prin împrejurimi,Erica a fost uimitoare.

Dacă stau sa ma gândesc, este mult prea ușor. Dominic a dispărut subit din zonă după ultima altercație, iar acest lucru este imposibil pentru el, mai ales că mă lasă în prezenta ei atât de mult timp. Este prea simplu, prea anormal. Totuși, ma bucur în sinea mea ca a dispărut, poate pentru totdeauna, ar face un bine întregii lumi. Pe de-o parte, poate îmi fac singur ideii proaste în cap, poate în sfârșit a realizat și el ca nu poate duce lupta la capăt și a renunțat. Poate sa facă asta, nu? Am timp sa ma gândesc la toate astea cu altă ocazie,le arunc în cel mai întunecat colț al minți și revin cu picioarele pe Pământ.

Nu știam cât este de bine sa te trezești alături de persoana iubita, sa mănânci micul de jun făcut de mână ei, și precizez ca este formidabil, sa bei cafeaua în timp ce povestiți diferite prosti care poate în altă situație nu au nici un fel de importanță, după o partida excepțională de sex, în baie, bucatarie, pat, masă și tot asa. Nu am omis niciun colțișor, peste tot am tăvălit-o. Pentru toate astea, pentru săptămâna uimitoare alături de ea simt nevoia sa o scot în lume și asta voi face.

Dar pentru început,trebuie sa fac un mic de jun. Astăzi eu sunt sclavul iar ea e stăpâna.

Dejunul consta în ceva simplu, niște pâine prăjită cu unt și o cana cu ceai. La vremea de afara eu cred ca este cel mai potrivit.

În momentul în care așez canile pe masa rotunda din bucătărie, iubita mea isi face prezenta.

-Doamne ce miros! Ești incredibil! Nu știam ca ști sa gătești.

-Ști iubito, asta îmi aduce aminte ca în prima mea zi în aceasta casa, adică acum o luna am spus același lucru, nu ți se pare ciudat ca spui asta tocmai acum?

-Absolut deloc. Și îmi zâmbește strengar pe sub mustăți.

Cum sa nu o iubești când ea este atât de naiva și frumoasa în același timp. Într-un timp atât de scurt a prins încredere în mine, când eu nu am nici măcar jumătate din încrederea ei referitoare la persoana sa. Ma aștept în orice secunda ca situația sa se întoarcă la 180 de grade și sa ma lovească atât de puternic încât sa nu știu nici cum ma cheamă.

Totuși, astăzi vreau sa fac o schimbare, astăzi va fi un nou început, astăzi îi voi dărui întreaga mea încredere pe tava cu toate ca știu la ce ma arunc. Am știut din prima secunda când am văzut-o ca voi deveni o marioneta în mâinile ei.

Ce face iubirea din om. Îl nenorocește. Îl arunca în înaltul cerului, lăsându-l sa plutească printre norii apoi, în însfacă și îl arunca înapoi distrucand fiecare celula din corpul lui lăsându-l fără vlaga la pământ, în lumea lui stricată.

Mâncăm în liniște, tachinându-ne din când în când apoi, o prind în brate, o sărut și îi spun ca astăzi vreau sa fie cea mai frumoasa femeie din lume, pentru ca ziua de azi îi este dedicata ei.

Cât timp se pregătește eu ma pun și fac curat. Aerisesc, spăl vasele și ce mai trebuie făcut prin casa.

După ce termin treaba și bineînțeles, lenevesc un pic la televizor cu un pahar de coniac în mana, realizez ca este trecut de ora 18, iar afara este bezna.

Ma ridic cu o tragere de inima de pe canapea și ma întrept spre camera.

Pe pat găsesc întins un costum din trei piese, de culoare negru. Îl îmbrac având grija sa nu fac nici o nenorocită de cuta, după care ies afară pregatindu-ma sufletește pentru momentul în care va apărea surprinzătoarea mea iubita.