Montenegro

Epilog

Nu este alt anotimp care să lase în urma lui atâtea amintiri frumoase cum o face vara. Atunci suntem împinși să trăim fiecare clipă la maxim fără a cunoaște limitele. Căci nu face diferența dintre noapte și zi.

Pentru că vara are povestea ei. O poveste despre seri pline alături de oameni dragi, despre băuturi ușoare, dar intense, despre cele mai frumoase iubiri. Vara, distanțele până la mare pare că sunt mai mici, nopțile mai lungi, iar dragostea mai provocatoare. Dar povestea acestui anotimp este însă mai simplă, căci, în final, avem nevoie de foarte puține lucruri ca să fim fericiți.

— Este atât de delicios, afirm cu gura plină in vreme ce las gustul aromat al rondelelor prăjite de marshmallow să îmi aducă un zâmbet tâmp pe chip.

Mathias în schimb râde și îmi urmează gestul, privind liniștit spre focul de tabără care se înalță impunător în mijlocul nostru.

Ignorând buturuga de lemn solidă care îmi provoacă mâncărimi în partea dorsală, analizez chipul băiatului care mi-a făcut într-adevăr vara mai interesantă. Fără apucăturile infantile de maimuțoi și cârciuma care ne înțeapă tuturor gâtul de la atâta alcool, nu aș fi cunoscut prea repede sentimentul de a fi înconjurat de un prieten. Fie el și altceva în afară de un patruped blănos și leneș precum e Tovarășul.

— Sper că nu te-ai îndrăgostit de mine. Anaxarete tocmai ce mi-a propus o partidă sălbatică pe bancheta din spate a mașinii, afirmă îndrăzneț în vreme ce își ridică într-un mod pervers sprâncenele spre mine.

Oh, Iisuse! Ăsta când o să mai revină la realitate?

— Miroși bine a mentă și arăți precum un handbalist de performanță, dar încă nu am uitat cât de tare sforăi sau cum preferi să îți începi dimineața cu câte un episod din Hello Kitty, răspund drăcos și îi fac scurt cu ochiul.

— Despre ce vorbești, zăpăcito? Eu mă uit doar la Spiderman.

— Te pomenești că visezi să devii supererou, chicotesc.

— Vor urla ziarele din Muntenegru despre eroismul tău, viteazule, intervine bunica în vreme ce se alătură și ea focului nostru de tabără, zâmbind drăcos.

— O zi cu tine este o adevărată aventură. Nu îți tace gura nici măcar atunci când dormi, rostește Simon undeva în spatele nostru și curând își face simțită prezența în totalitate, crezi că nu te-am auzit cum fredonezi în somn? Ești precum un ied rătăcit, continuă.

Toți începem să râdem cu poftă, cu excepția bunicii care își aprinde sâcâită un trabuc turcesc, preferatul ei dintotdeauna.

— Ia, poftim! S-a gândit să facă pe deșteptul cu mine cel care cască gura la muște, îi dă replica bunica și mă dezechilibrez isterică de pe bucata de lemn.

Este oficial, stomacul meu s-a spart. 1-0 pentru cea mai mișto bunică din Peninsula Balcanică. Zilele mele ar fi într-adevăr seci fără doza zilnică de tachinări dintre cei doi. Și chiar dacă se spune că cine se tachinează se și iubește, știu că în realitate bunica Samira este o guralivă batjocoritoare căreia îi place să adune voia bună în jurul ei și al celorlalți.

— Nu vă mai agitați atât că doar consumați aerul degeaba, grăiește plictisită Zuzana Lenka în vreme ce se trântește lângă bunica cu o sticlă de vin în poală.

E asta cumva adunătura târgului? Sau doar s-a spart conducta de tolomaci la mine în curte?

— Dumneavoastră de unde ați mai răsărit? chestionez buimacă și îmi înghit propria salivă atunci când cele două cucoane parfumate dau pe gât paharul cu alcool.

Dacă vor să îmi facă în ciudă, e posibil să dea greș. În viață nu e frumos să fii egoist. Până și Tovarășul știe asta atunci când îl observ cum îmi linge drăgăstos piciorul, oferindu-mi o parte din iubirea sa. Câinele meu e o belea curată.

— Dacă știam că e mare party la tine, îmi aduceam și eu gagica, spune un Mathias înfumurat de lângă mine.

— Care dintre ele? declar pe un ton jos și îmi dau ochii peste cap exasperată, abținându-mă să nu-i crep capul.

Nu e ca și cum i-aș ține evidența, dar pot să bag mâna în foc că nu se rezumă doar la una. Bunica îmi spunea mereu să schimb băieții precum șosetele, iar mama intervenea de fiecare dată exclamând furioasă că fiică-sa nu e o stricată. Pot concluziona, deci, că am avut o viață intensă alături de cele două.

— Noi de ce n-am fost invitați? face mama pe bosumflata și vine mai aproape de noi la brațul lui Ivan.

— Ah, perfect, este gașca completă acum, afirm făcând o grimasă.

Oare se duc până și la baie împreună? Își împart hârtia igienică? Schimbatul de salivă a fost deja făcut, asta o putem confirma cu toții.

— Pe voi v-am lăsat să faceți copii, râde bunica, iar mama îi dă rușinată un cot în stomac.

— Ești imposibilă...

— Spune-ne și altceva, intră în vorbă Simon de cealaltă parte.

— Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia, zâmbește femeie care ne mănâncă tuturor zilele, trăgând cu putere ultimul fum de țigară.

Se aude cumva 2-0? E evident că domnul Simon nu poate să îi ține piept bunicii mele, dar apreciez că încearcă măcar. Cu o astfel de femeie zurlie și nechibzuită, până și eu mi-aș săpa propria groapă.

— El de ce nu vorbește? Are limba stricată? râde Zuzana făcând referire la Ivan.

— Trebuie să-i iasă dinții de lapte, îl batjocorește bunica, iar mama își face cruce.

Știu, mamă. E greu cu ea, dar ne-ar fi și mai greu dacă nu am avea parte de energia ei electrizantă și pe alocuri molipsitoare. Suntem oameni până la urmă și nu e nevoie să spunem că viaţa nu este roz şi că sunt momente în care ne va pune la pământ, însă exact în aceste momente, oamenii fericiţi îşi pun rotiţele în mişcare pentru a-şi recăpăta buna dispoziţie.

Căci în fiecare persoană din Muntenegru, fie ea tolomacă, naivă sau încăpățânată, se află un strop de nebunie ascunsă sub formă de fericire. Iar apariția celor trei măscărici, mai mult sau mai puțin ciudați, nu au făcut decât să îmi coloreze cu o nuanță mai deschisă zilele.

Eu m-am ales cu un prieten adevărat, altcineva decât bunica sau câinele, mama și-a întâlni cumva sufletul pereche, iar duduia cu bigudiuri a țintit către slovacul suficient de arțăgos care să-i suporte toanele agasante.

— Olesea, de unde ai aia? țipă mama atunci când îmi vede sticla de tequila ascunsă în geacă.

— Nu de asta avem un bar în curtea din spate? Să ne potolim setea? grăiesc victorioasă și mă ridic în două picioare, golind cu repeziciunea licoarea magică.

S F Â R Ș I T 🤍

Mulțumesc tuturor celor care au ajuns la final împreună cu mine, iar celor care s-au rătăcit pe drum, wish them all happy days full of laughter.
Iar cel mai important, mulțumesc, bunico pentru toate zilele încărcate de zâmbete si voie bună.
You were an inspiration to me & this is for you!