Sᴏ Fᴀʀ Aᴡᴀʏ | ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Ochii ce te privesc doar pe tine

 

      Ticăitul ceasului era singurul zgomot care deranja liniștea sălii de studiu, iar timpul părea să treacă mai greu decât obicei. Se putea auzea fin, scrijelitul penițelor pe foile albe.
Un alt examen...

Vremea părea să nu țină cont de faptul că unii studenți și oameni ,nu au umbrele...mai ales ea.

Oftă obosită, privindu-si pe sub bancă,adidașii uzi și marginile pantalonilor,ce erau deasemenea ude.

Oftă din nou. Terminase de scris,dar totuși nu se încumeta sa se ridice încă sa predea lucrarea, poate....i se mai zvântau hainele...

Cu o mișcare ușoară a capului ,privi spre banca șatenului,ce din când în când mai strănuta, scriind grăbit.
Pesemne,avea să răcească. Cine știe pe unde umblase sau ce făcuse.

La sfârșitul orei, toți studenții predară lucrările, ieșind apoi afară sau pe holurile fumurii.

Ea rămase.

Frecă de câteva ori mica sticluță de materialul jachetei și lipi cu grijă un mic bilețel galben ,pe care erau înșirate niste cuvinte.

Zâmbi ușor ,așezând sticluța pe banca șatenului , apoi ieși pe ușa ,ce scoase un scârțâit deranjant.

Poate avea să răcească și ea...dar macar făcuse o faptă bună.

O sa te ajute sa nu răcești . Ai grijă de sănătatea ta!

Băiatul zâmbi în colțul gurii, întorcand bilețelul pe ambele părți ,în căutarea vreunui indiciu care sa îl ajute să-și de-a seama ,cine era persoana din spatele acestui gest grijuliu.

Își privi pe rând colegii. Putea fi oricine. Exceptându-le pe studenta retrasă ,care se ciocnise de el cu trei zile in urma, și prietena ei. Nici nu le reținuse numele. Nu considera că ar trebui.

Totuși, cu ,coada ochiului , analiză bruneta ce privea absenta stropii de ploaie ce se loveau de geamurile sălii.
Haine sărăcăcioase, încălțăminte ponosită, parul prins neglijat într-o coadă. Aspectul era unul destul de degradat,dar...chipul, deși palid ,cu obraji supți de griji , avea o armonie plăcută, ușor caldă,ce îți dădea impresia de "om bun". Cearcănele ușor sidefii parca îi conturau frumos ochii negrii, șterși de tristețe, ce erau acompaniați de gene lungi. Buzele întredeschise ,pe care tot mai des ieșeau oftaturi ,nu păreau să fii rostit vreodată ,vreun cuvânt nepotrivit, iar daca ar fi zâmbit, cu siguranță arcuirea lor s-ar fi încadrat perfect pe fața albă.
Privirea ei era pierdută și plină de durere, dar în același timp ,blândă și curată.
Nu era urâtă, dar nici vreo frumusețe ieșită din comun nu era, nu , dar... avea o frumusețe simpla, naturală și modestă, ce te îmbia sa o privești.

Îl privise.

Își întoarse repede capul, căutându-si de lucru printre caiete, băgând la repezeală sticluța de vitamine ,in buzunar.

Ce tocmai gândise ? Își scutură frustrat capul, mângâindu-si buza inferioara cu radiera fină a creionului,încercând să își ia gândul de la bruneta.

Era ciudat. Nu-i captase in vreun fel atenția ,și totuși ,chipul ei îi rămăsese întipărit în minte.

Se uitase la ea?
Nu,poate i se păruse .

Își așeză mai bine haina pe ea, întorcandu-se spre prietena ei.

— Ce ai făcut la examen?

Han își ridică capul de pe banca unde zăcuse, gândindu-se la o anumită pereche de ochi negri, strălucitori.

— Tot. M-am străduit să fac cat mai bine. Eh...aș minți daca aș spune că îmi place informatica,dar chiar sper că am făcut ceva bun. Am nevoie de note mari, răspunse așezându-si la loc capul pe suprafața maroniu- lucioasă și rece.
Tu ce ai făcut ?

—  La fel...Hei, azi lucrezi după cursuri ,nu ?
—  Mhm...de ce ?
—  Doar întrebam, răspunse sec, privind gânditoare prin jur. Voia să vorbească sau sa faca ceva,care să-i distragă atenția de la acea privire parca blândă ,miloasă, pe care nu era sigură dacă chiar o văzuse sau doar i se păruse.
Deși îi rănise sentimentele acum câteva zile, acea privire atât de blândă , o făcuse să creadă că, in spatele acelui comportament mândru și arogant, se ascunde o inimă mare ce doar trebuie scoasă la suprafață.
Ar fi putut oare fi ea cea care ar fi făcut asta ? Hm, cine știe ? Poate că da...poate că nu ....

Totuși,undeva ,adânc in sufletul ei, se aprinsese o luminița de speranță ...

Aceasta este povestea de dragoste,
nu pot s-o ascund.
Ochii mei care te privesc doar pe tine
Nu îi pot închide.